Copiii din Glodeanu

Un fel de bilanț

2012-02-26T15:26:00.005-08:00

Am ajuns la Glodeanu dimineață, pe la ora 10 și jumătate. Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian ne-au însoțit în această călătorie frumoasă. Cu ajutorul lor am putut șă să ducem toate darurile la destinație. Am privit totul ca pe un dar de Sus, pentru că nu am fi avut cum să ducem toate donațiile doar cu mașina noastră.

Drumul este acum accesibil. Zăpada din sat nu s-a topit însă. Drumul păstrează pe alocuri senzația că te afli într-un tunel de zăpadă. Tonurile de alb au fost înlocuite de o zăpadă murdară. Pe ulițe e mult noroi și din loc în loc sunt bălți. S-a schimbat registrul doar. Sentimentul că ești departe de civilizație, de lume rămâne. Nu știu de ce.

Când am ajuns, părintele ținea liturghia. Am intrat în biserică și am constatat cu bucurie că era plină de oameni. De fapt, cei mai mulți erau copiii.

Când i-am văzut pe cei mici cum îngenunchează în fața altarului și rostesc “Tatăl nostru” m-am bucurat din toată inima. Unii vin la slujbă de la câțiva kilometri distanță, pe jos, prin frig. Vin și se bucură. Se strâng în jurul părintelui, așa cum se întâmpla și în lumea satului de odinioară, în care preotul era un reper pentru comunitate.

La sfârșitul slujbei au urmat îmbrățișările. Lore, Jeni, Florina, Maria, Ana, Cristinica, Mario și chiar Cătălin și Mihai au fost prezenți la slujbă. Cătălin și Mihai, adică cei doi copii care au probleme de comunicare și apar în reportajul de la “În premieră”. Erau frumos îmbrăcați și au stat toată slujba lipiți de mama lor. M-am bucurat mult că i-am revăzut atât de schimbați față de prima noastră întâlnire și chiar am fost surprinsă ca mama lor m-a recunoscut și mi-a vorbit.

Întotdeauna sentimentul de bucurie l-am descris mai greu. Sper și mă rog lui Dumnezeu ca acești copii din Glodeanu să aibă o șansă. Să facă mai mult decât au reușit părinții lor și să înmulțească talantul, cum se spune.

La finalul slujbei am organizat alimentele pe care le-am primit de la voi. Unde-s mulți puterea crește. Așa că Alex, Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian și câțiva tineri care-l ajută pe părintele au făcut ca pregătirea pachetelor să meargă destul de repede. Am făcut mai multe pungi consistente în care am pus alimentele pe care le-am dus noi, dar și din alimentele pe care le primise părintele, din alte donații.

Pungile au conținut cu aproximație următoarele produse (ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste diverse, lapte, margarină, zacuscă, dulceață, compot, conserve diverse, biscuiti, sare, un bidon cu apă, conserve mazăre, bulion etc).

Am împărțit darurile copiilor din biserică iar părintele ne-a spus câți copii sunt în fiecare familie pentru a putea să ne orientăm câte pungi să le dăm.

Hainele i le-am lăsat părintelui ca să le împartă ulterior. La fel și laptele praf.

Iulia, tanti Georgeta și doamna Jeni

Apoi am mers cu Alex la tanti Georgeta și la Iulian. Le-am dus o pungă plină cu alimente și mai multe cutii și pungi cu haine și încălțăminte, pe care le-am primit special pentru ei. Pe drum ne-am întâlnit cu Iulian și mama lui care venise de la București, acasă. Mi-a povestit că a stat câteva ore ca să o ia cineva la ocazie. Doamna Jeni lucrează la București pentru chinezi și stă în chirie într-un imobil unde nu există gaz. Nu-i e deloc ușor dar face asta pentru că știe că nu poate să-l crească pe Iulian dintr-o alocație de 42 RON. Îmi spunea că vrea să-și găsească un loc de muncă în Buzău, ca să fie mai aproape de Iulian. I-am luat pe amândoi în mașină și la scurt timp am rămas suspendați în zăpadă. Noroc că eram aproape de niște case și doamna Jeni a cerut ajutor. O lopată și intențiile bune, fac minuni câteodată. Am ieșit relativ repede din nămeți cu mașina, pentru că ne-a trimis Doamne, Doamne ajutoare. Tanti Georgeta are sufletul la fel de îndurerat. Ne-a mulțumit pentru daruri și ne-a spus că tot la căsuța ei se gândește. Că vrea doar atât, să aibă unde să pună capul pe pernă și un acoperiș deasupra capului. Pe locul unde a fost casa care a ars, cu ajutorul lui Dumnezeu intenționăm ca la primăvară să ridicăm o casuță. Dacă doriți să donați materiale de construcții pentru tanti Georgeta și Iulian vă rog să-l sunați pe părintele Marian Tudor la numărul 0720281634. Pentru alte donații, până când își va face tanti Georgeta buletinul ca să putem deschide un cont direct pe numele dânsei, puteți să trimiteți bănuți tot în contul părintelui, cu rugămintea să specificați “Pentru Iulian și pentru tanti Georgeta”.

(CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian)

Există un om cu suflet mare care s-a oferit să doneze fier și BCA pentru noua căsuță.

Nadia Radu cu fiica ei

Pe drumul de întoarcere ne-am oprit și în casa doamnei Nadia Radu. O femeie cu mult bun simț. Nadia are două fete, Carmen și Loredana. Cea mare muncește într-un restaurant, la București. Cea mică este la școală, în Glodeanu. Nadia a rămas fără un picior în urma unui accident iar proteza pe care o are trebuie schimbată. Mi-a spus că nu este bine făcută și îi provoacă răni. Nadia are o pensie de 350 ron. Soțul a fost bolnav de meningită și are o pensie similară. 350 ron. O proteză nouă costă în jur de 2700 ron. Cei de la Casa de Pensii i-au spus Nadiei că are dreptul la o nouă proteză gratuită, în 2015. Nadia mi-a crut ajutorul. Dacă doriți să o ajutați sau cunoașteți pe cineva care are puterea să o facă o puteți suna pe Nadia la numărul 0760062509.

Cam așa a fost la Glodeanu. Pe scurt.

DONAȚIILE:

HAINE (11 saci, 6 plase mari, 4 plase medii, 3 cutii mari și 3 pungi pentru tanti Georgeta, 1 pungă pentru Iulian);

ÎNCĂLȚĂMINTE (1 plasă);

ALIMENTE (12 pungi cu alimente neperisabile făină, mălai, zahăr, biscuiţi, orez, paste, ulei, zacuscă, mazăre, covrigei etc, 20 de bidoane de 5 l de apă plată);

DIVERSE (un pat de copil, cu cărucior, o bicicletă, o tricicletă, 4 pungi de pampers, 1 pungă cu lumânări, 1 pungă cu tetine, biberoane, 1 pungă cu cărți);

BANI (din banii care s-au donat am cumpărat 10 cutii de lapte praf. Restul, 1157 RON i-am dat părintelui ca să cumpere dânsul ce mai este nevoie).

Ca de obicei nu o să am cuvinte suficiente să le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit comunitatea din Glodeanu în această perioadă. Prieteni, colegi, bloggeri, necunoscuţi, oameni, fundaţii, asociaţii, instituţii, un trust de presă (Intact) şi două televiziuni (Antena 1 & Antena 3). Recunosc că a fost o lună grea și pentru mine. Poate chiar i-am exasperat pe cei care mă cunosc. Îmi cer iertare pentru asta și mă înclin în fața tuturor celor care au răspuns apelului meu.

Am făcut o listă comună de mulţumire cu toţi cei care s-au implicat în ultima lună şi au ajutat oamenii, bătrânii şi copiii din comuna Glodeanu Siliştea. Lista este mult mai bogată, pentru că au fost persoane care s-au dus personal la Glodeanu cu lemne sau alimente sau au făcut donaţii în contul părintelui. Sau au dorit să rămână anonimi. Voi completa lista pe măsură ce primesc toate numele. Dacă am omis pe cineva vă rog să mă iertaţi.

Un MULŢUMESC cu M mare pentru:

Maria Coman, Theodora Massini, Simona Gherghe, Alin si Alina Mărginean, Liliana Şerbănescu, Nicoleta F. şi soţul, Andreea Parepa, Iuliana, Diana şi Andrei Cristescu, Costi B., clasa a XII-a B a Liceului Elena Cuza din București și doamna dirigintă Laura Anton, Elena Nan, Aurelian Nebel şi Fundaţia Resurse Regionale, Nadina Câmpean şi colegii de la matinalul Antenei 3, Mihaela Plăiaşu şi prietenii săi care au trimis daruri, George Gâdea, Alexandra şi Cătălin Grigore, Doina Moraru, Ani Creţu şi Laurenţiu Pinter, Sorin si Irina Munteanu, Bogdana Dobre, Miruna Ionescu, Florentin Duban şi Asociaţia Orthograffiti, Iulia Zavate, Daniela și Claudiu, Monica Daniela, Roxana din Constanţa, Diana Codreanu, Floarea Iovicin, Vlad Plăcintă, Ciprian Sterian şi Sorin Dinco de la "Observator Buzoian", Daniela Andrei, Elena M., Sebastian și Andreea Sava, toți care au făcut donaţii directe în contul părintelui, Andreea Berecleanu şi cei trei medici de la Fundaţia Regina Maria care au acordat asistenţă medicală celor care aveau aşa de multă nevoie de ea, trustul Intact, Fundaţia Mereu Aproape, Observator şi Antena3 care au dus ajutoare la Glodeanu, colegii mei Carmina Othman, Sonia Simionov, Sabina Iosub, Alfred Schupler, Dan Barciu, Ciprian Stan, Adriana Pava, Adelana Nistoreasa, Anita Panait, Sandra Stoicescu, Mihai Gâdea, Adi Bonciu (şi toate echipelor de filmare care au relatat situaţia din Glodeanu şi au contribuit astfel la rezolvarea situaţiei de acolo), voluntarii din trustul Intact care au ajutat la deszăpezire și nu numai, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Alin Maghiar, Inspectoratul General de Aviaţie din MAI, Brigada Specială a Jandarmeriei Bucureşti, Vlad Colceriu, Nina Rizoiu, preotul Adrian Stănescu şi Asociaţia Filantropică Sfântul Apostol Ştefan, Monica şi Mihnea Bene, Georgeta Ortfloff, Câmpean Smaranda, toți celor care au scris pe bloguri, despre Iulian şi tanti Georgeta dar şi despre situaţia oamenilor din Glodeanu.

Mulţumiri tuturor celor au ajuns în ultimele săptămâni la Glodeanu, care au dat un telefon şi au ajutat la deszăpezire, care au făcut o donaţie, care au salvat o viaţă, care au îmbrăţişat un suflet...

Nicoleta Țintea

P.S. Mai multe fotografii puteți să vedeți pe pagina de facebook a copiilor din Glodeanu.

http://www.facebook.com/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buzău/174418775939258

Misiune pentru viață, la Glodeanu

2012-02-18T02:08:00.000-08:00

Povești de viață la Glodeanu...

2012-02-17T02:10:00.000-08:00

Iulian și bunica lui la Observator

2012-02-16T15:00:00.001-08:00

Tanti Georgeta și Iulian și-au revăzut ieri casa care le-a ars în urma unui incendiu. Durerea e greu de exprimat în cuvinte. Imaginile vorbesc singure.

Cei care vor să-i ajute îl pot suna pe părintele din Glodeanu la numărul 0720.281.634.

O rază de speranță

2012-02-16T14:15:00.001-08:00

Andreea Berecleanu a fost astăzi la Glodeanu împreună cu trei medici de la Regina Mare. Un lucru extraordinar, pentru că în comună există un singur medic care trece din când în când să acorde asistență medicală. Cât timp au fost drumurile blocate oamenii au fost izolați. Au rămas fără medicamente și nu au avut posibilitatea să fie consultați de un medic.

Semne de viață

2012-02-16T14:06:00.000-08:00

Trustul Intact, din care fac parte Observatorul și Antena 3 împreună cu Fundația Mereu Aproape au fost ieri la Glodeanu cu alimente, pături, geci groase, lanterne. Câțiva voluntari din trust au muncit toată ziua cu multă dăruire pentru a împărți darurile. Mulțumim din inimă sponsorilor și tuturor celor care au participat la această acțiune.

Prinși în închisoarea albă

2012-02-14T13:29:00.001-08:00

La Glodeanu a trecut viscolul. Nu și problemele.

Ultimele imagini de la Glodeanu

2012-02-13T13:38:00.000-08:00

Ultimele imagini de la Glodeanu arată dimensiunea dezastrului. După ce televiziunile au plecat

s-au evaporat și utilajele de deszăpezire din zonă. Munți de zăpadă au acoperit totul. Situația nu pare să se remedieze prea curând. Nu uitați că strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu până pe 22 februarie. Pentru detalii puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com Vă mulțumim.

Întinde o mână oamenilor încercați de iarnă din Glodeanu

2012-02-12T12:30:00.000-08:00

Mi-e greu să explic prin ce stări am trecut în ultimele zile. Mai întâi am văzut cu ochii minții dezastrul din zonă. A început totul cu două sms-uri pe care le-am primit marți seara, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Vorbisem ultima dată pe 5 februarie, adică duminică seara la telefon despre situația disperată a bătrânei care a rămas fără casă, după ce bordeiul i-a ars complet într-un incendiu. Bătrâna a rămas practic pe drumuri, împreună cu nepotul ei, Iulian, un băiat de 13 ani. Un copil orfan de tată. Părintele îmi spunea că este foarte multă zăpadă în sat și că de vineri nimeni nu a văzut vreun picior de utilaj în comună. Am vorbit despre situația lui Iulian care a ieșit din casa în flăcări, doar cu hainele de pe el. Părintele mi-a spus că imediat ce se oprește ninsoare se va duce la Buzău ca să-i cumpere copilului măcar un rând de haine. Dar ninsorile i-au dat peste cap planurile.

Marți seara părintele mi-a dat următorul mesaj, de pe un număr de cosmote:

"Suntem izolați aici. Nu avem curent, apă, semnal la fix sau mobil, pe drum nu a fost niciun utilaj. Stăm ca-n Siberia."

Primul imbold a fost să sun la 112. Ceea ce am și făcut. Nu le-am spus că sunt jurnalist. M-am gândit să le semnalez situația pentru că îmi închipuiam că s-ar putea să nu știe care sunt problemele de la Glodeanu având în vedere că nu exista semnal pe telefonul mobil. În baza de date se putea vedea însă ușor că sunt jurnalist, pentru că am sunat de pe telefonul de serviciu, așa că mi s-a spus că "s-a luat legătura cu autoritățile locale competente și că pentru alte informații să iau eu legătura cu purtătorul de cuvânt al ISU". Eu făcusem deja asta. Sunasem la Buzău și purtătorul de cuvânt de la ISU mi-a spus că nu au ce să facă. Așa e în tot județul. E viscol. Un răspuns care nu m-a mulțumit deloc.

Am încercat să-l sun pe părintele dar telefonul apărea ca închis. Am insistat. A urmat al doilea mesaj. Și mai cumplit decât primul.

"Problema este că în satul vecin a murit părintele și nu putem face nimic până când nu vine IML-ul. Familia așteaptă neputincioasă. Mai avem o femeie care așteaptă din zi în zi să nască. Pe zi ce trece sunt nămeți tot mai mari."

În noaptea aia nu am prea dormit. Am sunat pe unde am știut. Unde m-a dus capul să sun. Am scris pe facebook. Imediat după ce a văzut mesajul, un prieten a sunat și el la 112 ca să semnaleze situația. Mă gândeam la gravidă. La familia preotului ce trebuia să fie înmormântat. La oamenii și copiii care stau în beznă. Flămânzi. Am ațipit doar cu gândul că pe timpul nopții nu se poate face oricum nimic.

Miercuri dimineața am luat totul de la capăt. Am sunat în stânga și-n dreapta. Nu doar eu. Și alți oameni dragi mie. Situația nu s-a rezolvat însă. Utilajele nu au ajuns în zonă. Faptul că puteam să comunic cu părintele foarte greu, mai mult prin sms-uri mă făcea să-mi închipui cele mai negre scenarii. Neoficial am aflat că autoritățile au doar două utilaje la nivel de județ. Nu știu dacă este adevărat dar așa mi s-a spus. Că Prefectura Buzău nu a cerut ajutorul armatei de pildă, pentru a ajunge în zonă. Iar armata nu intervine dacă nu i se solicită ajutorul. Că există un conflict între cei care trebuie să curețe drumurile naționale și cele județene. Placa oficială, mulțumitoare pentru autorități era că "pe E85 se circulă". Întrebat miercuri seara dacă este mulțumit de modul în care s-a intervenit în Buzău, prefectul Paul Beganu a spus că nu se poate pronunța încă... dar că au fost momente în care s-a simțit depășit. După părerea mea ca să te simți depășit trebuie mai întâi să faci ceva pentru oameni. Să închiriezi utilaje, dacă nu ai. Să aduci din județele vecine. Să ceri ajutor la MApN. Sau la orice firmă privată care te-ar putea sprijini.

Toată ziua de miercuri m-am simțit neputincioasă. Revoltată. Frustrată. Nu știu. Spuneți-i cum vreți. Miercuri seara drumul era în continuare închis. Echipele de filmare nu puteau să ajungă acolo. Părintele făcea ture pe jos, kilometri întregi, între satul Cârligu Mare și Văcăreasca. A mers din casă în casă împreună cu câțiva bărbați mai tineri. A ajutat la deszăpezire. Mi-a povestit cum a găsit-o pe o bătrână în casă, moartă de foame. Nu mai ieșise din casa îngropată în nămeți de trei zile. Tot atunci mi-a spus că a murit încă un bătrân din sat. A fost găsit înghețat. Eu eram tot mai îngrozită.

Joi dimineața l-am sunat pe prefect. De fapt l-am sunat și miercuri dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus că a luat legătura cu primarul din zonă. L-am întrebat care primar. Pentru că primarul din Cârligu Mare nu mai este în funcție pentru că a fost arestat în urmă cu câteva luni. În fine. Joi a ajuns în zonă colega mea, Carmina Othman cu operatorul Dan Barciu. Carmina a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-i ajute pe oamenii din Glodeanu. Pentru asta îi mulțumesc mult. Încet, încet lucrurile au început să se miște. Privind imaginile filmate am simțit și mai multă revoltă. Față de autorități, față de toți cei care au stat toată săptămâna liniștiți acasă, în fotoliu fără să miște un deget pentru acești oameni deși sunt plătiți să facă ceva pentru ei.

De la o zi la alta am crezut că lucrurile se vor rezolva la Glodeanu. Dar nu a fost așa. Sâmbătă, după ce toate televiziunile au făcut transmisii peste transmisii utilajele au umplut comuna iar drumul a fost deschis. L-am văzut pe Iulian, băiatul de 13 ani la televizor la Antena 3. Colega mea Sabina Iosub a vorbit cu bunica lui. O femeie demnă care tremura de frig. Avea doar două bluze pe ea. Adică hainele cu care ieșise în noaptea în care i-a ars casa. A povestit că se va muta în grajd, când se mai încălzește. Acum stă cu nepotul la una din fetele ei care o găzduiește doar cât e ger. De plâns a plâns doar când a trecut prin fața casei care a ars. Asta mi-a spus soția părintelui.

Acum e duminică seara. Și lucrurile sunt la fel de incerte. Drumul a fost iar închis pentru că a început să ningă. Pe ulițe zăpada e tot cât casa. Și lângă case, tot așa. Problema curentului electric nu s-a rezolvat. Oamenii au nevoie de lemne pentru foc și de lumânări, pentru că stau în beznă. Și de alimente.

Prin urmare propun să ne mobilizăm. Să-i ajutăm fiecare, cum putem pe oamenii care sunt blocați de nămeți. Am primit câteva mesaje de la cei care au încă în zonă rude sau părinți care se luptă cu troienele. Nu-mi pot scoate din cap imaginea bătrânilor în bordeiele lor, blocați de urgia albă. Fără mâncare sau fără apă.

CUM PUTEȚI AJUTA:

1. DONAȚII ÎN BANI

Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".

Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.

Titular cont: Tudor Marian

Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.

P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".

2. DONAȚII ÎN PRODUSE

Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.

Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.

Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).

Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.

Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com

3. PACHETE PRIN POȘTĂ

Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.

Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.

Adresa unde se pot trimite pachetele:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon:0720281634

Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor.

Nicoleta Țintea

Un strop de speranţă

2012-02-10T09:47:00.000-08:00

Utilajele au reuşit să facă drum astăzi, prin Glodeanu. Au ajuns şi în satul Cârligu Mare. Casele sunt în continuare îngropate în nămeţi. Tanti Tanţa a fost dusă la spital. Jandarmii au dus mâncare sătenilor apă, pâine şi conserve. Aurelian Nebel, de la Asociaţia Resurse Regionale a trimis de asemenea alimente. Sperăm ca lucrurile să se îndrepte cât mai curând. Mulţumim tuturor pentru susţinere.

Infern la Glodeanu

2012-02-09T11:32:00.001-08:00

Aici puteți să vedeți dezastrul de la Glodeanu. Imaginile nu au nevoie de cuvinte. Oamenii sunt la capătul puterilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi au ajuns și utilajele în comună iar la această oră se lucrează. După aproape o săptămână în care nimeni nu s-a interesat de soarta celor îngropați în nămeți. Așa cum puteți vedea în reportaj, părintele Marian Tudor a fost la doi bătrâni care au rămas fără mâncare. Și nu numai. Oamenii sunt disperați mai ales că unii sunt bolnavi și au nevoie de medicamente. Au nevoie de hrană. De apă. Ca să nu mai spunem de curentul electric. Toți speră ca acest calvar să se sfârșească mai repede. Cât mai repede posibil.

ANUNŢ

2012-02-07T09:24:00.000-08:00

Comuna Glodeanu Siliştea este blocată total de nămeţi. Nu este nici curent electric.

Din acest motiv telefonul părintelui este închis. Vă rugăm pe cei care doriţi să-l ajutaţi pe Iulian, băiatul a cărui casă a ars săptămâna trecută să-l sunaţi din nou pe părintele Marian Tudor, peste câteva zile. Vă mulţumim.

P.S. Vă rog să nu uitaţi de Iulian.

Incendiu la Glodeanu. Ajutați-l pe Iulian

2012-02-04T04:24:00.000-08:00

UN COPIL. O BUNICĂ. ȘI UN INCENDIU CARE I-A LĂSAT PE DRUMURI

Iulian împreună cu bunica lui

Închipuiți-vă doar pentru câteva clipe că nu mai aveți nimic. Nici pat, nici acoperiș deasupra capului, nici bani, nici mâncare, nici încălțări, nici acte, nici caiete, nici sobă, nici micile amintiri păstrate cu drag în vreo cutie prăfuită.

Închipuiți-vă pentru câteva secunde că aveți 13 ani și nu mai aveți nimic. Doar o pijama ponosită cu care ați ieșit în mare grabă când focul v-a cuprins umila gospodărie în care stăteați singur cu bunica.

Închipuiți-vă că aveți 13 ani și că inima voastră sângerează încă pentru că anul trecut ați rămas fără tată. Pe mama o vedeți mai rar. Ca să aveți ce mânca s-a angajat la 100 de kilometri distanță, în Capitală.

Închipuiți-vă că dormiți la niște rude care v-au promis că vă găzduiesc, doar până când se mai încălzește vremea. După aceea nu știți unde o să vă duceți pentru că nu puteți dormi sub cerul liber.

Închipuiți-vă că luni trebuie să mergeți la școală. Prin satul plin de troiene. Voi nu aveți nici cu ce să vă încălțați. Nici geacă groasă, nici pantaloni, nimic. Acum din ceea ce însemna „acasă” au mai rămas doar niște pereți.

Din păcate această poveste nu este una imaginară. Iulian, un băiețel de 13 ani din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu a rămas pe drumuri împreună cu bunica lui, în vârstă de 67 de ani. Tatăl i-a murit anul trecut, iar mama a plecat să câștige o pâine la București ca să poată să-l întrețină. Casa le-a ars acum două zile iar Iulian nu are nici măcar cu ce să se îmbrace.

PĂRINTELE MARIAN TUDOR NE CERE AJUTORUL

Sunt sigură că Dumnezeu a avut planul său când a pus un păstor bun, în satul Cârligu Mare din Glodeanu. Pentru că iată, la Glodeanu este nevoie de ajutor. Dacă nu ar fi fost părintele Marian Tudor probabil că nu am fi aflat de necazul care s-a abătut asupra acestei familii din parohia pe care o păstorește.

Părintele s-a dus ieri, prin viscol să-l vadă pe Iulian ca să-mi dea toate informațiile necesare, pentru a vă putea spune cum putem să-l ajutăm. A rămas și dânsul înzăpezit. Iată ce mi-a scris pe mail, la întoarcere:

„Am reușit să ajung la copil, cu greu, am rămas împotmolit dar Dumnezeu a făcut să treacă pe acolo un grup de tineri care m-au ajutat să ies din nămeți! Iulian are 13 ani. Este în clasa a VII-a. Bunica lui, tanti Georgeta are 67 de ani, dar arată de 75!

Bătrânica mi-a spus că e voia Lui Dumnezeu să-i ardă casa și știe El Bunul de ce o biciuiește așa! Și-a mai adus aminte că a citit cândva că Dumnezeu îi biciuiește pe cei pe care îi iubește și astfel are încredere mare că nu vor rămâne pe drumuri! I-am întrebat ce ar avea nevoie și nu au știut ce să-mi spună, mi-au răspuns că au doar ce văd, pe ei.

Cel mai urgent au nevoie de haine groase, geci și încălțăminte! Iulian poartă măsura 40 la picior, iar bunica lui, 39. Apoi au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie, televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă! Iulian are nevoie de toate manualele pentru clasa a VII-a. Rechizitele și ghiozdanul le am pentru el.

Am vorbit și cu mama lui Iulian la telefon și încă nu vrea să creadă că nu a rămas nimic din casă! Din păcate nu poate ajunge acasă din cauza drumurilor blocate.”

CUM PUTEȚI SĂ AJUTAȚI:

Eu cred că Dumnezeu i-a luat casa acestui copil pentru a ne încerca și pe noi. Pentru a vedea dacă putem să dăm o mână de ajutor unui copil și unei bătrâne care au rămas pe drumuri. Dacă doriți să-i ajutați, puteți să luați direct legătura cu părintele Marian Tudor din Glodeanu, la numărul de telefon 0720.281.634

Dacă doriți să le trimiteți un pachet cu haine, mâncare sau orice credeți că le este de folos, puteți să trimiteți prin poștă pachetul pe adresa:
Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260.
Să specificați vă rog pe pachet, „Pentru Iulian, băiețelul care a rămas fără casă”.

Dacă doriți să faceți o donație pentru acest copil puteți să trimiteți bănuți în contul părintelui din Glodeanu și să specificați „DONAȚIE PENTRU IULIAN”.

CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian

Iulian și bunica lui au nevoie de o casă. Dacă cunoașteți persoane care pot să-i ajute cu materiale de construcții pentru a-și face o nouă locuință pe locul celei care a ars vă rog să-l sunați pe părintele. Despre incendiul care a mistuit casa lui Iulian puteți să citiți și aici. Mai jos puteți să vedeți câteva fotografii din timpul incendiului. Vă mulțumesc tuturor!

Casa lui Iulian, în timpul incendiului

Incendiul

Intervenția pompierilor

Ce a rămas în urma incendiului

Vești de la Glodeanu

2012-01-26T13:06:00.000-08:00

La Glodeanu lucrările pentru centrul social, care va fi ridicat în curtea bisericii au avansat foarte mult. Lucrările au fost oprite doar de viscolul puternic din ultimele zile. Tragem nădejde, cu ajutorul lui Dumnezeu ca lucrările să fie gata în câteva luni. Această frumoasă căsuță ne aduce multă bucurie. Vedem deja cu ochii minții cum copiii iau masa acolo, cum se joacă și se bucură de un loc numai al lor. Mulțumirile și recunoștința nu pot fi exprimate în cuvinte. Mulțumiri pentru toți cei care au ajutat la acest vis. Mulțumim în mod special sponsorilor acestui centru, oameni cu suflet mare care vor să rămână anonimi. Ne rugăm ca Dumnezeu să le primească și răsplătească milostenia! Se spune că fiecare dintre noi avem un copac al faptelor bune, în Rai. Să dea Domnul ca toate faptele bune făcute pentru copiii din Glodeanu a căror viață s-a înviorat, cu speranță, în ultimul an să nască, acolo sus cât mai mulți copăcei frumoși și luminoși.

Mulțumim tuturor spiridușilor care l-au ajutat pe Moș Crăciun să ajungă la Glodeanu

2012-01-09T12:53:00.000-08:00

Așa cum se vede din aceste fotografii Moș Crăciun a ajuns anul trecut la copiii din Glodeanu. Inițiativa

i-a aparținut Ramonei Boghean. Spiriduși au fost prietenii săi, dar și oameni dragi din toată țara dar și din străinătate, care au trimis cadouri copiilor, pe adresa părintelui. Fotografiile nu mai au nevoie de cuvinte. Bucuria copiilor a fost pe măsură. Moșul le-a îndeplinit toate dorințele. Mulțumiri din inimă, tuturor spiridușilor!

P.S. Mai multe fotografii puteți să vedeți pe pagina de facebook a copiilor

http://www.facebook.com/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buzău/174418775939258

Vestea cea mare

2011-11-24T14:25:00.000-08:00

Vă anunțăm cu mare bucurie în suflet că la Glodeanu au început lucrările pentru viitorul centru social, chiar în curtea bisericii din sat. Proiectul a fost realizat cu ajutorul unui domn cu inimă mare din Capitală care a decis să dea o șansă copiilor din Glodeanu. Șansa de-a fi mai bine hrăniți, de-a avea un loc al lor, unde vor putea învăța, citi, se vor putea juca și dezvolta armonios. O șansă pe care puțini o vedeau palpabilă, în urmă cu un an. Cineva nu a încetat însă să spere - părintele Marian Tudor. Iar Sfânta Muceniță Filofteia, care va fi ocrotitoarea acestui centru i-a ascultat rugăciunile. Mai ales că au fost însoțite de cele ale copiilor.

Sponsorul centrului, adică domnul care s-a ocupat de proiect dorește să rămână anonim. Ne rugăm ca milostenia dânsului să fie primită și răsplătită. Începerea lucrărilor a fost posibilă și prin sprijinul și suportul neobosit al unei doamne cu suflet bun, din București.

Le mulțumim și nu-i vom uita pe toți cei care și-au arătat în ultimul an, dragostea și dăruirea față de copiii din Glodeanu. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a ascultat rugăciunile!

Căutăm spiriduşi care să-l ajute pe Moş Crăciun să ajungă la Glodeanu

2011-11-21T03:20:00.000-08:00

Copiii din Glodeanu i-au scris lui Moş Crăciun. Speră ca anul acesta Moşul să oprească în staţia Cârligu Mare, din Glodeanu. Ar fi primul an în care Moşul ar veni şi la ei, cu adevărat.

Copiii au dorinţe mai mari sau mai mici. Îşi doresc lucruri pe care le-au văzut la televizor sau la colegii lor de clasă, ceva mai înstăriţi dar şi daruri pe care poate Moş Crăciun nu s-ar fi gândit să le aducă copiilor - deodorant sau şampon. Acum Moşului îi va fi mai uşor, pentru că ştie ce visează micuţii.

Părintele din Glodeanu a adunat scrisorile de la copilaşi şi a făcut o listă cu toate dorinţele. Pentru ca dorinţele lor să ajungă mai uşor dorinţele la Polul Nord publicăm aici lista.

Dacă doriţi să fiţi anul acesta Moş Crăciun pentru unul dintre copiii din Glodeanu darurile se pot trimite pe adresa parohiei din Glodeanu:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

Vă rugăm să specificaţi pe pachet cărui copil îi este destinat cadoul. Rugămintea mare ar fi dacă puteţi să trimiteţi darurile până pe 18 decembrie, pentru ca spiriduşii să aibă timp să le pregătească şi să le pună sub brad.

Pentru alte detalii puteţi să-l sunaţi pe părintele Marian Tudor, telefon 0720.281.634
Dacă puteți vă rugăm să-l anunțați pe părinte telefonic sau pe mail preotmariantudor@gmail.com pentru cine pregătiți pachetul de Crăciun.

P.S. Avem şi un ajutor de Moş în Moldova. Ramona Boghean este din Piatra-Neamţ. Dacă sunteţi din Moldova şi doriţi să le faceţi de Crăciun o bucurie micuţilor din Glodeanu puteţi să-i scrieţi direct Ramonei pe mail: bogheanramona@yahoo.com

Vă mulţumim!

Lista dorinţelor pentru Moş Crăciun

În curând

2011-11-20T12:56:00.001-08:00

vă vom da o veste bună...

Zi de toamnă la Glodeanu

2011-11-05T06:42:00.001-07:00

Se întâmplă minuni...

2011-11-05T06:28:00.000-07:00

Se întâmplă minuni la Glodeanu. Am simțit-o din prima clipă în care i-am cunoscut pe copii. De aproape un an trăiesc într-o continuă mirare. Minunile se întâmplă. Se întâmplă dacă ne rugăm și dacă avem măcar un bob de muștar de credință.

Familia Stancu, adică soții Stancu și cei cinci copii ai lor (Ana, 12 ani, Ramon, 9 ani, Cristina, 7 ani, Cătălin, 3 ani și Alexandru, 10 luni) se vor muta în curând în casă nouă.

Familia Stancu, aprilie 2011

De fapt vor avea mai mult spațiu prin bunăvoința unei doamne cu suflet mare din București care i-a ajutat financiar să-și ridice încă o căsuță (o cameră și un hol), lângă micuța locuință pe care o aveau. Familia formată din șapte suflete stătea până acum înghesuită în două cămăruțe. Așa i-am găsit noi, la prima vizită pe care le-am făcut-o în luna aprilie. Două cămăruțe curate și îngrijite.

În casa familiei Stancu, aprilie 2011

Familia Stancu, aprilie 2011

Amândoi părinții sunt oameni gospodari așa că noua căsuță s-a ridicat în numai câteva săptămâni. În acest moment încăperea este deja acoperită și urmează să fie tencuită. Mulțumim din inimă pe această cale, doamnei care a ales să sprijine această familie. Dumnezeu să-i multiplice darul și să-i dăruiască bucurii duhovnicești!

Căsuța cea nouă

Ramon îi dă o mână de ajutor lui tati

Cristina inspectează stadiul "lucrărilor" :)

Copiii de abia așteaptă să fie totul gata

Ana, Alexandru și Ramon

În spate se vede căsuța cea nouă

Jeni, fetiţa care îşi cumpără caietele în rate. "Când n-ai ce să mănânci, pui capul jos şi te culci"

2011-09-25T12:45:00.000-07:00

Un articol preluat integral din Jurnalul Național
Autor: Alina Turcitu

Jeni, Flori și Bogdan

"Şi cum, nu poţi să îi ceri doamnei învăţătoare să te împrumute cu un leu, să îţi cumperi şi tu o copertă de carte?”. Linişte. Micuţa Jeni nu zice nimic. Nici nu mai ştiu câte secunde a tăcut aşa, privindu-şi, pe rând, fiecare deget. Într-un târziu ridică ochii, cu obrajii în flăcări. Şopteşte moale: "Nu pot… mi-e ruşine”. Scoate din ghiozdan nişte manuale prăpădite – le soarbe cuvânt cu cuvânt pentru că de acum, din clasa a patra, se pregăteşte ca într-o zi să devină doctor.

Casa în care stă Jeni

Priveşte, însă, cărţile şi se întristează. Nici anul ăsta n-o să aibă bani de coperte, nici de caiete. Îşi trece palma peste manualele zdrenţuite, anume să le netezească. Are o mână mică, de păpuşă, cu o dungă neagră sub unghii, căci astăzi iar a lucrat în grădină, la tanti Ecaterina. Ieri i-a dus plosca, apoi i-a spălat-o bine cu apă curată, căci tanti Ecaterina e bătrână şi cam pretenţioasă. "Îi fac patul, îi mătur, îi duc găleata, dacă nu mai are apă, mă duc să-i aduc, dacă nu mai are pâine, mă duc să-i cumpăr, cam asta fac”, zice fetiţa. E învoială cinstită: Jeni o ajută la treburi prin casă şi bătrâna, în schimb, îi dă să mănânce. Alteori îi spune să doarmă la ea, să-i ţină de urât. Când tanti Ecaterina o pune la masă, Jeni nu se îndură să mănânce tot: jumate înfăşoară într-un şervet şi aduce acasă mamei şi celor doi fraţi. Mama e amnezică şi are mâna dreaptă paralizată de la un accident. Era femeie gospodină până la accidentul de maşină de anul trecut. Acum nu prea îşi mai aminteşte nimic, nu mai poate munci. Jeni o spală, Jeni o piaptănă, o îmbracă şi îi dă cu lingura să mănânce. "Câţi ani aveţi?”, o întrebăm. Se încruntă, încercând să-şi amintească. "Nu ştiu… să am 20?”, murmură. Are, de fapt, 29 de ani. De la accident n-a mai râs niciodată, n-a mai zâmbit. Sunt zile când ar mânca şi pietre: "Ştiu ce e aia răbdat: când n-ai ce să mănânci, pui capul jos şi te culci. Când am o pâine în casă o împart aşa, în trei, şi le-o dau copiilor”. De soţ nu-şi mai aminteşte nimic. Tatăl i-a părăsit pe toţi fără să spună un cuvânt. În primăvară a plecat în Spania şi n-a mai dat nici un semn de viaţă. "Dacă n-am bani să mă fac doctor, măcar să ajung şi eu o vânzătoare”. Astăzi suntem la şcoala din Glodeanu, Buzău. Jeni poartă sarafan, n-are bani de uniformă, n-a avut niciodată. E singura fetiţă din clasă fără uniformă. Nu a aruncat niciodată o radieră folosită pe jumătate, un creion rămas prea scurt, o foaie de caiet nefolosită. Întoarce foile scrise pe partea cealaltă şi le scrie mărunt, mărunt, să mai câştige ceva spaţiu. Reciclează tot; într-o vreme mama îi cumpăra în rate caietele de şcoală. "Caietul acesta l-am folosit şi anul trecut la şcoală şi îl mai folosesc şi acum, că are pagini nefolosite”, spune. La joacă a renunţat demult; la şcoală, însă, nu va renunţa niciodată. "Măcar liceul să pot să îl fac. Dacă n-am bani să mă fac doctor, măcar să ajung şi eu o vânzătoare”, ne zice şi o îneacă plânsul.

Jeni cu părintele Marian Tudor

Minute întregi a plâns în hohote, cu sughiţuri, în faţa noastră. Nu s-a uitat în jos, n-a dat să fugă – a plâns firesc, privindu-ne drept în ochi. "Mă gândesc cum am fost chinuite de tatăl nostru astă iarnă, eu şi sora mea… ne arunca în zăpadă, ne înjura, ne bătea în tot felul şi nu ne suporta, chiar dacă era tatăl nostru. În loc să ne ajute el, ne ajută alţii. De ce n-a putut el s-o facă? A avut bani să ne crească, dar n-a vrut”.Biblioteca unei fetiţe: o cutie de carton O vezi mică, fragilă, mohorâtă şi te întrebi de unde, oare, îi vine puterea să-şi facă planuri de viitor. "Simplu, cartea e puterea mea”, ne-a şoptit mai târziu, la ea acasă. Birou de scris n-a avut niciodată. De acolo, de pe marginea patului, a citit pe genunchi nenumărate cărţi împrumutate de la bibliotecă. Aşa a şi descoperit-o preotul din sat, Marian Tudor, citind cărţi la bibliotecă. "Într-o zi, doamna bibliotecară mi-a spus că tot timpul vine la ea o fetiţă căreia îi place foarte mult să citească şi care se descurcă greu fiindcă mama a avut un accident de maşină. Am mers imediat la ea şi aşa am descoperit-o pe Jeni”, ne povesteşte preotul. Acasă, fetiţa ne arată biblioteca ei: o cutie de carton unde stau îngrămădite vreo 10 cărţi. E avidă să citească şi şi-ar cumpăra multe cărţi dacă ar avea cu ce. Acolo, în cămara amărâtă cu velinţe ferfeniţă şi pământ ud pe jos, Jeni încă visează că într-o zi, când se va face mare, se va întâmpla o minune şi va avea bani să facă Medicina.

P.S. Mulțumim Alinei Turcitu, de la Jurnalul Național pentru că își dorește s-o salveze pe Jeni. Mulțumim pentru reportajul pe care l-a realizat pentru Observator și pentru materialul pe care l-a scris în Jurnalul Național. Mulțumiri lui Alfred Schupler, cel care a filmat-o pe Jeni și lui Leo Moga, care a montat reportajul difuzat la Antena 1.

Jeni la Observator

2011-09-19T14:03:00.001-07:00

Mulțumim

2011-08-31T13:20:00.000-07:00

Tuturor celor care au făcut posibil un vis - tabăra de la Tismana. Celor care au plătit prima tabăra a copiilor din Glodeanu. Prima vacanță departe de griji și sărăcie.

Fotografiile pe care le-am primit din tabără nu mai au nevoie de cuvinte.

Le mulțumim și celor care s-au preocupat ca micuților de la Glodeanu să nu le lipsească nimic în vacanță dar și celor care au avut grijă de ei în tabără, cu așa de multă dragoste.

Tabăra de la Tismana

2011-08-12T05:51:00.000-07:00

12 copii de la Glodeanu au plecat în tabăra de la Tismana. Este vorba de Cristinica (8 ani), Adrian (7 ani), Valentina (8 ani), Florentina (12 ani), Jeni (10 ani), Loredana (12), Valentin (11 ani), Georgian (12), Maria (12 ani), Ana (12 ani), Cristina (7 ani) şi Andreea (8 ani). Însoţiţi de o doamnă învăţătoare, copiii au plecat dimineaţă cu un mic autocar până la Bucureşti, de unde vor pleca împreună cu alţi copii, spre destinaţia finală. La Tismana în tabără, copiii vor sta până pe 23 august. Acest vis a fost posibil prin dragostea de care au dat dovadă câţiva oameni mari, care au răspuns apelului pe care l-am făcut în urmă cu câteva săptămâni, aici pe blog.

Vă mulţumim tuturor!

Botez la Glodeanu

2011-07-24T12:24:00.000-07:00

Pe 16 iulie, la Glodeanu a fost prilej de bucurie. Părinții Cristinei și ai lui Mario au botezat-o pe cea mai mică membră a familiei, pe Claudia Teodora. Bebelușa a fost foarte cuminte și a adormit imediat după băița din cristelniță.

Claudia Teodora, înainte de botez

Cristinica

Denisa, gata de petrecere

Pregătirile

Cortul

Biserica

Sfânta Muceniță Filofteia

Părintele Marian Tudor

Georgian

Cristinica

Botezul

După botez

Somnul bebelușului

Cristinica, toropită de căldură

Familia Claudiei

Mulțumim

2011-07-09T11:24:00.000-07:00

Mulțumim Rewe România, adică lanțului de magazine Penny Market pentru toate ajutoarele trimise la Glodeanu în ultimele luni. Mulțumim domnișoarei Cristina Mihordea, de la firma Penny pentru că a răspuns nevoilor familiilor din Cîrligu Mare. În ultimele luni, Rewe România a trimis la Glodeanu mai multe transporturi de marfă (zeci de pungi cu detergenți, veselă, obiecte electrocasnice, mâncare, jucării și dulciuri pentru cei mici). Mulțumim încă o dată!

"Un pahar de apă pentru Adrian"

2011-07-04T09:32:00.000-07:00

Aşa cum ştiţi în comuna Glodeanu nu există apă potabilă. Pentru viitorul centru care se va ridica cu ajutorul bunul Dumnezeu în comuna Cîrligu Mare, în curtea bisericii este nevoie să se foreze un puţ la mare adâncime. Realizarea acestui puţ va fi mană cerească pentru familiile din comună pentru că vor avea toţi acces la puţul respectiv (o să existe şi un robinet, cu acces din stradă) iar oamenii nu vor mai fi nevoiţi să care apă de la mare distanţă, de la fântânile din care izvorăşte o apă care este cât de cât, bună.

Forarea unui puţ la 50 de metri adâncime presupune costuri de până la 3.000 de euro. Dacă nu se găseşte apă potabilă la această adâncime va fi nevoie să se sape până la 200 de metri iar costurile sunt uriaşe, până la 20.000 de mii de euro.

Noi suntem optimişti şi sperăm că apa bună va ţâşni la 50 de m. :)

P.S. Mulţumim Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Ortograffiti pentru această iniţiativă.

Tabăra de la Tismana

2011-06-16T14:11:00.000-07:00

O fotografie de grup din tabără

Șase copii din Glodeanu vor pleca în perioada 12 - 23 august în tabăra ortodoxă de la Tismana. Când e vorba să faci o bucurie e destul de greu să alegi între copii. Este suficient să te uiți pe site-ul oficial al taberei, să vezi câte ateliere, care mai de care mai atractive îi așteaptă pe copii ca să-ți dai seama că alegerea e destul de grea.

Prețul taberei pentru un singur copil este de 900 RON. Costul taberei pentru cinci copii va fi suportat de creștinii unei parohii ortodoxe din Franța, care le vor face în acest fel o imensă bucurie copiilor din Glodeanu care vor pleca în această călătorie.

După ce a citit pe blog că micuții vor pleca în tabără, o domnișoară cu suflet mare, care locuiește în Anglia a decis să suporte ea costul unei tabere pentru încă un copil de la Glodeanu.

Părintele s-a interesat la organizatorii taberei și mai sunt locuri libere. Dacă cineva își dorește și poate să ajute să trimitem mai mulți copii de la Glodeanu în această tabără este rugat să scrie un mail pe adresa părintelui Marian Tudor: preotmariantudor@gmail.com

Vă mulțumim tuturor! Dumnezeu să vă călăuzească pașii!

P.S Aici puteți vedea câteva fotografii din anii trecuți, din tabăra de la Tismana.

UPDATE O doamnă care locuieşte în Norvegia l-a anunţat pe părintele Marian Tudor că va plăti costul taberei de la Tismana pentru încă un copil. Aşadar în total, şapte copii din Glodeanu vor pleca în august în tabără (Jeni, Florina, Marinuş, Loredana, Maria, Georgian şi Cristinica). Lista rămâne deschisă. Le mulţumim celor care au contribuit la această bucurie.

Impresii de la ultima vizită

2011-06-13T02:09:00.000-07:00

"Am fost la Glodeanu sâmbătă, aşa cum v-am spus. I-am regăsit pe copii cu bucurie şi mai ales i-am găsit pe copii bucuroşi.

Pe câţiva i-am reîntâlnit în curtea bisericii, imediat după slujbă. Nicuşor ţinea o farfurie mare cu colivă în mână şi m-a servit să gust şi eu din ceea ce a pregătit mama lui. M-am bucurat că micuţii vin la biserică, la slujbă, mai ales într-o zi de sâmbătă, când noi, de exemplu, oamenii de oraş ajungem mai rar în casa Domnului sâmbăta.

La biserică am reîntâlnit-o şi pe doamna Jeni, doamna învăţătoare care e trup şi suflet pentru copii şi care i-a ajutat alături de alte doamne învăţătoare să pregătească felicitări pentru târgul de produse eco la care au fost în aprilie. Dânsa mi-a povestit despre toate schimbările miraculoase prin care au trecut copiii în ultimele săptămâni. Patru dintre copiii care au primit sprijinul părintelui Marian Tudor dar şi al dumneavoastră, cei care le-aţi trimis daruri sunt elevii doamnei Jeni. Mi-a povestit că întâmplările din ultimul timp şi-au pus amprenta pe starea de spirit a copiilor. În bine. Adică aceştia au mai multă poftă de viaţă, de joacă şi de carte. Aveam să văd toate astea mai târziu când am făcut un mic popas în casele lor.

Prima oprire a fost în casa Cristinei, acolo unde am revăzut-o pe Denisa, cu ochii ei mari şi senini, pe Nicuşor, pe Vlăduţ şi pe Adrian. Cristinica ne-a aranjat papucii pe care i-am lăsat la intrare iar la plecare mi-a şoptit ghiduşă: "purtaţi 37 la picior". Veseli şi plini de energie ca oricare copil de vârsta lor! Stângăcia aceea pe care am citit-o în privirile lor la prima noastră întâlnire s-a risipit. Atunci erau trişti şi parcă ruşinaţi de sărăcia în care i-am găsit şi chiar de faptul că le-am adus mâncare şi haine. Acum, copiii ne-au întâmpinat cu dezinvoltură.

Schimbările se văd şi în casa lui Cătălin şi a lui Mihai. Acasă era doar Cătălin, care s-a refugiat din nou în braţele mamei. Dar casa arăta altfel...Patul se poate numi acum pat, pereţii sunt daţi cu var, există un aragaz curat, carpete proaspăt spălate întinse pe pereţi, jucării aliniate şi perdele la ferestre. Am găsit şi câteva provizii de mâncare într-o ladă iar afară, pe sârme, rufele proaspăt spălate fluturau în bătaia vântului. Mama lui Cătălin nu mai era la fel de speriată ca prima dată. Dar oricum în ochii ei se citeşte încă teama că ar putea rămâne fără copii.

Cea mai puternică impresie mi-a lăsat-o de această dată, Jeni. Frumos îmbrăcată stătea împreună cu sora ei Florina şi Bogdan, frăţiorul ei, pe o băncuţă mică din faţa porţii. Cum am ajuns i-a spus părintelui pe nerăsuflate că nu a fost în zadar că i-a plătit participarea la un concurs de limbă franceză pentru că Jeni a obţinut la concurs calificativul de "excelent". Am intrat în casă iar Jeni s-a bucurat de cadoul pe care doamna Luiza Almangiu i l-a împachetat cu dragoste şi i l-a trimis de la Bucureşti. La sfârşitul lunii mai a fost ziua ei aşa că, fiecare lucru pe care l-a descoperit în cadoul pregătit special pentru ea a umplut-o de încântare. Jeni m-a impresionat pentru că a fost FOARTE VESELĂ. Şi ea şi Florina. La prima noastră întâlnire Jeni stătea gârbovită ca o băbuţă, ca şi cum ar purta pe umerii greutăţile unui întreg Univers. Acum era veselă ca un fluturaş, mai ales că a aflat că la sfârşitul lunii august va pleca în tabără la Tismana, prin bunăvoinţa unei doamne cu suflet mare, care va suporta costurile taberei, pentru cinci copii de la Glodeanu.

La Loredana acasă nu am putut să stăm prea mult pentru că a început o ploaie torenţială şi trebuia să ne grăbim pentru că exista riscul să nu mai putem să ieşim prea uşor cu maşina de pe străduţa plină de noroi. Lore m-a primit la fel de iubitoare ca de fiecare dată, între noi e o legătură de suflet pe care nu o pot exprima în prea multe cuvinte. Ea există încă din prima clipă în care ne-am cunoscut.

Am trecut şi pe la Maria, care a ieşit ciufulită din casă şi cu un zâmbet larg pe buze, fericită că primeşte musafiri neanunţaţi. Aceeaşi fericire am citit-o şi pe chipul lui Marinuş, care se numără şi el printre cei care vor pleca în tabără. Marinuş a semnat pe hârtia care trebuia completată pentru plecarea în tabără ca un doctor, adică a făcut o coadă şmecherească la finalul semnăturii. Acest copil este deosebit. Nu numai pentru că va termina şcoala cu "foarte bine" ci mai ales pentru faptul că are deja maturitatea şi responsabilitatea unui adult. Îşi îngrijeşte fraţii mai mici, aşa cum numai o mamă poate să o facă.

Aşa a fost la Glodeanu, sâmbătă. Am plecat de acolo mult mai fericită decât am fost la prima vizită când am citit în privirile copiilor o tristeţe imensă. Am plecat de la Glodeanu cu gândul că lucrurile merg spre bine, că s-au făcut paşi mici spre o viaţă mai bună, că aceşti copii au ŞANSĂ, au o mare şansă. Ceea ce se întâmplă cu ei e pentru mine cea mai mare bucurie de anul acesta. Pentru că ei sunt o dovada vie că se poate. Se pot face multe dacă fiecare dintre noi am mişca măcar o sprânceană a sufletului nostru pentru a face o faptă bună. Pentru a da o mână de ajutor. Puţin de la fiecare poate să însemne mult, pentru cineva care nu a avut nimic, niciodată. Am plecat de la Glodeanu mulţumindu-i în gând Sfintei Filofteia care a avut grijă de aceste suflete şi le-a ascultat rugăciunile, mai ales că biserica din sat poartă hramul acestei sfinte. Sunt sigură că aceşti copii au primit şi vor primi în continuare ajutor de la Sfântul Nicolae, de la Maica Domnului şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu să-i răsplătească pe toţi cei care au ajutat şi vor ajuta în continuare aceşti copii!"

Nicoleta Ţintea

Am fost la Glodeanu sâmbătă...

2011-06-12T10:42:00.000-07:00

Am scris despre ce am simțit ieri, aici. O să revin cu impresiile despre copii.

Nicoleta Țintea

Denisa

Părintele Marian Tudor și Cristinica

Ultimul dar

Denisa s-a ascuns sub masă

În casă la Cătălin și Mihai

Câteva provizii

Cătălin în brațele mamei

Hăinuțele lui Cătălin și Mihai puse la uscat

Dragoste de mamă

Tablou de familie: Jeni, Florina și Bogdan

Două surori

În casă la Jeni

Cu fetele

Suflet de copil

Jeni și părintele

Jeni, în timp ce desface pachetul de la doamna Luiza Almangiu

Citind cuvintele de pe felicitare

Rochița cea nouă

Bucuria

Câteva amintiri de suflet

Florina cu mama ei

Familia lui Marinuș

Loredana, fericită că va pleca în tabără

Cu Loredana

Copiii din Glodeanu au banner

2011-06-01T03:58:00.000-07:00

Alexandra (adică http://www.enacuisine.blogspot.com/) le-a făcut un dar copiilor din Glodeanu. A realizat mai multe bannere pentru ei care pot fi preluate pe site-uri şi bloguri de cei care vor să-i susţină. Aşa că, dacă doriţi să mediatizaţi povestea lor şi să susţineţi în acest mod ridicarea unui centru social la Glodeanu vă invit să intraţi aici. Mulţumim www.enacuisine.blogspot.com!

Copiii din Glodeanu, la "În premieră", partea a II-a

2011-05-23T01:41:00.000-07:00

Copiii din Glodeanu, la "În premieră", partea a doua

2011-05-20T02:25:00.000-07:00

Aşa cum ştiţi, copiii din Glodeanu au venit de curând într-o mică excursie la Bucureşti. În ultimele săptămâni au avut parte şi de alte surprize. Despre oameni cu suflet mare, veştile bune şi bucuriile copiilor din Glodeanu aflaţi duminică, la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3.

Câteva fotografii din excursia de la București

2011-05-14T05:26:00.000-07:00

La hotel

Florina

Loredana

Un zâmbet de la Jeni

Băieții

Ramon

Un pui de somn

Toată gașca

La Zoo

Cristinica și Marinuș

Într-o lume a piticilor

Fetele la McDonald's

Băieții la McDonald's

Maria și Mădălina

Loredana

Nicușor și Cristinica

Marinuș și Nicușor

Nicușor

Ramon

Cristinica

Florina și Jeni

Cristinica

Surprize şi veşti bune pentru copiii din Glodeanu

2011-05-08T15:23:00.000-07:00

Copiii din Glodeanu au avut un sfârşit de săptămână plin de bucurii. 12 dintre ei au fost de vineri până sâmbătă la Bucureşti, prin amabilitatea soţilor Mărginean, Alina şi Alin, cărora le mulţumim din suflet. Soţii Mărginean le-au pregătit o surpriză de proporţii.
I-au cazat pe copii în cochetul lor hotel, 4 Seasons şi au pus la cale două zile de vis, special pentru ei. Copiii au fost la Grădina Zoologică, la circ, în parc, la un loc de joacă şi la McDonald's. I-am văzut vineri seara şi nu pot să spun cât de încântaţi erau. În curând vom pune aici şi câteva fotografii cu copiii, din timpul excursiei. Pentru surpriză a contribuit şi şefa Inspectoratului Şcolar Buzău care a pus la dispoziţie microbuzul cu care au venit copiii la Bucureşti. Îi mulţumesc pe această cale.

Surprizele au continuat duminică. Elena și soțul ei Antonio Dumitrescu, doi oameni cu suflet frumos au fost încărcați de daruri la Glodeanu. Au fost ajutați de voi, toți cei care ați dorit să faceți o bucurie acestor copii. Amândoi au scris ce au simţit acolo. Cuvintele și fotografiile lor nu au nevoie de detalii în plus. Vă invit să îi citiți pe amândoi și să priviți fotografiile făcute de Antonio. Le mulțumesc și eu cu acest prilej pentru inițiativă, răbdare, efort, sensibilitate. Este suficient să priveşti fotografia cu Jeni, căreia i s-a împlinit o mare dorinţă, aceea de a avea o bicicletă ca să realizezi cât de fericiţi au fost copiii în urma acestei vizite.

"Despre Glodeanu-Silistea…Stau si ma uit pentru a patra oara la fotografiile facute acolo si nu-mi vine sa scriu nimic. Nu pentru ca nu ar fi multe de spus, ci pentru ca ce am vazut acolo nu poate fi bine descris in cuvinte.

Am simtit pentru prima data dupa multi ani ca am in fata mea oameni ce sunt cu adevarat oameni. Am simtit ca traiesc, in cel mai deplin si profund sens al cuvantului.

Am vazut frumusetea neomeneasca si nemuritoare pe chipul unei fete de 17 ani si 20 de kilograme careia doctorii i-au acordat dreptul la viata doar pana la 10 ani. De parca ei ar avea vreo putere asupra ei…

Am vazut ce inseamna dragostea fata de semeni si cat de importanta este ea.

Am vazut bogatia cea adevarata, oameni care au agonisit, prin tot ceea ce fac, cat altii in 10 vieti. Si atunci am realizat. Eu eram cel in nevointa, eu eram cel care avea nevoie de ei.

In scurta mea incursiune printre familiile din comuna Glodeanu-Silistea am invatat o lectie pe care o stiam, dar careia nu i-am acordat importanta cuvenita. Acesti oameni au nevoie de o societate care i-a uitat, au nevoie de hrana , de caldura sobei si de scoala. Insa ei sunt cei puternici, ei sunt cei alesi, ei sunt munca si cinste, rabdare si devotament, generozitate si altruism , sacrificiu si jertfa de sine, credinta si smerenie, dar cel mai important: ei sunt iubire.

O iubire care nu cunoaste raul, o iubire ce vine de la Dumnezeu si nu de la oameni.

In ultimele saptamani mi-a fost dat sa intalnesc foarte multi oameni. Unii cunoscuti, pe altii ii vedeam pentru prima data, insa cu totii aveau un lucru in comun: dorinta de a-i ajuta pe cei ce sunt atat de afundati in suferinta. Povestea mea se incheie cu ei, cu cei mici, dar multi care fac diferenta, cu cei care nu au stat nepasatori cand au aflat ca sunt copii nu departe de ei, care rabda de foame. Denisa, Adrian, Vladut, Nicusor, Cristina, Mario, Gabriel, Maria, George, Alexandru, Claudel, Mihai, Valentin, Andi, bebe-fetita de o luna, Cristian, Georgian, Catalin, Mihai, Claudia, Bogdan, Jeni, Florina, Alex, Catalin, Cristina, Ramon, Ana, Loredana, Ionut si Maria va multumesc!

Si nu in ultimul rand, ii multumesc unui pastor bland, care isi cunoaste turma si o calauzeste. Un pastor de o bunatate ce nu cunoaste margini si prin care Harul Pastorului aceste lumi, Iisus Hristos, lucreaza.

Dumnezeu sa ne ajute!"

Antonio Dumitrescu

"Ma gandesc la cei care s-au intors de pe front si care vor purta toata viata ranile sufletesti pe care ceea ce au trait acolo le-a sadit. Acea existenta extrema i-a schimbat pentru totdeauna si le-a inraurit viziunea asupra vietii. Chiar si in cea mai glorioasa fericire, ei tot au o particica din inima stransa ca un ghem din cauza ororilor pe care le-am vazut. Asta se intampla (la nivel mult mai mic desigur) cu toti cei care au intrat in contact, intr-un fel sau intr-altul, cu o latura a vietii mult diferita de ceea ce numim noi cotidian: job, cafenele, cinematografe, vizite la prieteni cu o ciocolata calda si un pic de barfa neveninoasa. Asa mi s-a intamplat si mie dupa ce am cunoscut familiile din Glodeanu.

M-am trezit gandindu-ma cand ma duc in supermarket la mamele care nu au cu ce sa cumpere copilului lor o ciocolata sau o cutie de lapte praf.

Ma gandesc cu durere la copiii care stau uzi sau murdari pentru ca nu au scutece de unica folosinta, ma gandesc la mamele care nu au ce gati pentru cei 3, 4 sau 5 copii ai lor. Ma gandesc la copiii de acolo cand mananc ceva bun sau de cate ori fac aprovizionarea lunara pentru cel mic. Sunt ganduri pe care nu le pot controla , fac atat de mult parte din mintea mea incat rasar de niciunde. Si asta nu ma face un om mai bun, ci ma face un om mai responsabil, caci cu cat stiu mai multe cu atat sunt mai responsabila pentru ceea ce stiu. Cineva va crede ca sunt apasata si trista si ca ma incearca si o depresie. Voi raspunde NU! Pentru ca am vazut puterea oamenilor simpli care au daruit, am vazut cata diferenta pot face cateva compoturi si un sapun de casa, un litru de ulei si un kilogram de faina. Si am vazut frumusetea atat in viata celui care a primit cat mai ales in viata celui care a daruit.

Azi am fost pentru prima dată la copiii din Glodeanu şi i-am cunoscut pe ei şi familiile lor faţa în faţa. Sunt copii atât de inocenţi, care se bucurau atât de mult povestindu-ne cum a fost la Bucureşti, la Circ şi cât de mult le-au plăcut şerpii cei mari de la Grădina Zoologică.

Am cunoscut familiile şi am văzut oameni care şi-ar dori o altfel de viaţă, dar plafonul neputinţelor îi apasă trist pe umeri.

Acolo timpul are o altă dimensiune. Ei nu au confortul nostru, nu cunosc viaţa noastră simplă, în care totul este făcut de maşina de spălat, maşina de făcut pâine, aragaz, aspirator, maşina de spălat vase sau de doamnă care se ocupă de menaj. La ei ziua se împarte între toate treburile casei, făcute nu pentru un copil, ci pentru 5 sau 6.

L-am cunoscut pe Gabriel, bebeluşul de aproape 8 luni care pe bună dreptate i-a impresionat pe toţi cei care l-au văzut. A zâmbit tot timpul, a stat în braţele noastre şi am simţit cea mai profundă fericire la gândul că, prin generozitatea oamenilor cu suflet mare i-am dus scutece ca să nu mai fie nevoit să stea ud şi murdar.

Sunt oameni mulţi care stau sub acelaşi acoperiş însă aceşti oameni formeazăa o familie mai unită decat cele care nu cunosc ce este lipsa.

Am găsit case mici, dar suflete mari. Suflete mari de copii care deşi ştiu ce sunt greutăţile, ştiu de asemenea şi ce înseamnă să împarţi cu fraţii tăi puţinul ce-l ai.

Am văzut copii dornici să nu se autolimiteze şi care au pasiune pentru citit şi învăţătură.

Vă mulţumim vouă, celor mulţi care nu v-aţi astupat urechile atunci când aceşsti copii au strigat după ajutor, vă mulţumim vouă care v-aţi gândit la ei şi care le-aţi adus o bucurie, vă mulţumim că aţi făcut posibil un transport mare de fericire către acest colţ de lume aflat atât de aproape dar atât de departe de noi. Vă mulţumim: Luminiţa Dobrescu, Anca Dragoman, Mihaela şi Cristian Roman, Alice şi Mihai Ionescu, Ancuţa şi Vladimir Popescu, Daniela Iancu, Alina Dumitrescu, Bogdan Pîslaru, Georgeta Matei, familia Rachita, Alina Mierloiu, Mihaela Popa Andreea si Andrei Iordache, Elena Voicu, Roxana si Cristian Bleoaja, Ana-Maria şi Gabriel Varga, Iulia Radu, Alina şi Dragos Diamandescu, Madalina A, Dana, Cristina Cazacu, familia Creţu, Andrei Gusman, Cătălin Georgescu, Laura Morariu, Georgiana Ionita, Luiza Almangiu, Nicoleta si Ionut Iordache, Mari Zaharia, Virginia Popescu, Adina Bulimac, Alina Olaru, Mirela Cristea, Eugenia Lacrama, Lucia Ungureanu, Catalina Dinulescu, Roxana Florea, Olguta, Roxana si Bogdan Cirstian şi dacă am uitat pe cineva îi rog să mă ierte şi să fie convinşi că acolo sus, Cineva ştie totul.

Mulţumiri speciale familiei Mateescu, Gabi şi Iulia, care ne-au fost alături în această vizită şi bineînţeles părintelui Marian Tudor care ne-a însoţit la fiecare familie în parte şi care este cu adevărat o binecuvântare în viaţa acestei comune.

Mulţumim, Nicoleta, pentru sfaturile tale atât de preţioase!

Suntem cu toţii binecuvântaţi pentru că i-am lasat pe aceşti copii în viaţa noastră întrucât ei ne-au învăţat bucuria de a dărui."

Elena Dumitrescu

foto: Antonio Dumitrescu

Noutăţi

2011-04-30T00:54:00.000-07:00

foto: Observatorul buzoian

Şefa Protecţiei Copilului Buzău a fost zilele trecute la Glodeanu. Doamna Roşioru a stat de vorbă cu părintele Marian Tudor şi a vizitat familiile nevoiaşe din comună. Mai multe despre vizită puteţi să citiţi în articolul scris de "Observatorul buzoian" aici.

2% din impozit pentru Parohia Glodeanu Cîrlig

2011-04-28T05:10:00.000-07:00

Pentru cei care vor să redirecţioneze 2% din impozitul pe venit Parohiei Glodeanu Cîrlig am salvat mai jos declaraţia 230, completată cu datele parohiei. Declaraţia trebuie depusă la Administraţia Financiară de care aparţineţi până pe 15 mai. Vă mulţumim.

Copiii din Glodeanu, la emisiunea "În premieră", Antena3

2011-04-25T13:05:00.001-07:00

Un material realizat de Alina Prodan și Liviu Dochița

Copiii din Glodeanu, la Observator

2011-04-22T10:39:00.001-07:00

Puteți afla mai multe despre copiii din Glodeanu, duminică, la ora 21.00, la emisiunea ”În premieră”, pe Antena3. Puteți să ajutați acești copiii donând în contul deschis special pentru ei.

CONTUL: RO35CECEBZ0130RON0786067, DESCHIS LA CEC, SUCURSALA BUZĂU, COD SWIFT CECEROBU, TITULAR CONT: PAROHIA GLODEANU CÎRLIG.

Banii vor fi folosiți pentru ridicarea unei cantine sociale, în curtea bisericii din Glodeanu.

Copiii din Glodeanu apar la Observator

2011-04-22T09:26:00.001-07:00

Puteți să-i vedeți în această seară, la ora 19.00, pe Antena 1.

Copiii din Glodeanu apar la televizor

2011-04-21T13:15:00.000-07:00

Sursa foto: www.fotokolor.blogspot.com

Duminică, în prima zi de Paște, la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3 puteți să-i vedeți pe copiii din Glodeanu. Așa cum trăiesc ei. Fără niciun pic de cosmetizare. Materialul a fost realizat de prietena mea, Alina Prodan, un om minunat. Îi mulțumesc mult pentru tot.

Nicoleta Țintea

Un altfel de bilanţ

2011-04-21T00:26:00.000-07:00

sursa foto: http://www.fotokolor.blogspot.com/

Până acum am scris despre vizită doar în cifre, dar nu am apucat să scriu despre oameni. Nu am scris despre cum i-am văzut şi simţit pe copiii din Glodeanu, pe 16 aprilie.

Nu ştiu când şi exact cum, aceşti copii mi s-au lipit de suflet. Iremediabil cred. În ultima lună m-am gândit zi şi noapte la ei. Poate credeţi că exagerez dar nu este aşa. Din păcate nu am învăţat până acum să rezolv o problemă cu detaşare. De obicei prefer să mă iau la trântă cu ea, să mă războiesc în tăcere, într-un fel complicat, doar de mine ştiut. Aşa că pentru mine o problemă, rămâne problemă şi noapte şi zi. Pentru că noaptea visez, ziua gândesc, sau invers, visez ziua cu ochii deschişi şi gândesc noaptea pentru că nu am somn.

M-am gândit zi şi noapte, ca şi cum, dacă m-aş desprinde o zi aş uita. Şi dacă eu aş fi uitat mi-a fost teamă că nimeni nu ar mai fi aflat de copiii din comuna ruptă parcă de lume.

În toată această perioadă s-au întâmplat lucruri extraordinare. Au fost oameni care m-au lăsat fără cuvinte. Nu dau nume. Ca de exemplu, fata adolescentă a unei prietene care

şi-a donat alocaţia pentru copii. Necunoscuţi care au venit cu braţele pline de daruri. Anonimi care le-au lăsat cadouri la târg, chiar fără să aştepte un mulţumesc. Sunt gesturi pe care nu le voi putea exprima poate niciodată în cuvinte. Au fost clipe de disperare şi clipe minuni, pentru că s-au întâmplat minuni iar lucrurile s-au aranjat mai bine decât aş fi putut eu gândi şi visa. O dovadă în plus că îngerii ne-au fost aproape. Mie şi copiilor. Ce poate fi mai curat decât rugăciunile lor, ridicate spre cer? Să fie oare o coincidenţă că biserica din Glodeanu are hramul Sfintei Filofteia, ocrotitoarea săracilor şi a copiilor? Nu cred. Pentru că eu nu cred în coincidenţe. Eu cred doar în minuni.

Credeam că dacă vom merge cu braţele pline la Glodeanu într-un fel ceva se va schimba. După ce am fost acolo am înţeles însă că acel drum nu a fost decât începutul. Pare ciudat dar m-am întors mai tristă decât am plecat. Mai tristă pentru că am simţit amărăciunea acelor copii. Doamne! Nu cred că am văzut vreodată copii mai trişti. Copii care se tem să se uite într-o pungă de cadouri, poate pentru că nu au primit niciodată mai nimic. Copii care nu-şi ridică ochii din pământ, ca şi cum tot universul ar apăsa pe umerii lor. Copii care nu zâmbesc decât rar. Foarte rar. Pentru că nu au motive să zâmbească. Pentru că uite, unii nu ştiu nici măcar să folosească lingura şi furculiţa. Nu ştiu să vorbească pentru că nu le-a vorbit nimeni. Iar cei care ştiu sunt într-un fel condamnaţi. Comuna se află la aproape 40 de kilometri de Buzău. Acum înţeleg ce zicea Jeni. Că vrea să fie vânzătoare pentru că nu va avea cine s-o susţină ca să facă şi liceul. Înţeleg ce zicea acest copil de 9 ani, cu o maturitate dură, de adult.

Sunt cel puţin 7, 8 copii care au rezultate bune la învăţătură. Poate mai mulți. Nu am făcut un calcul exact. Învață bine, deşi îşi fac temele în condiţii greu de imaginat. Deşi stau în frig şi nu rareori înfometați. Se agață de carte ca de unica lor speranță care i-ar putea scăpa din micul lor univers.

Îmi doresc din tot sufletul ca povestea copiilor din Glodeanu să nu se oprească aici. Pentru asta avem nevoie de voi toţi. Voi, toţi cei care aţi rupt puțin sau mult din ceea ce aveţi şi aţi împărţit cu aceşti copii. Poate peste câţiva ani vom putea scrie aici, povestea lui Jeni care a terminat liceul şi a intrat la facultate. Sau povestea fericită a oricărui copil din acest sat care ar putea avea prin noi, o mie de mame şi taţi adoptivi. Spunea cândva părintele de la Valea Plopului, părintele Nicolae Tănase care a reuşit să aibă grijă de mai bine de 340 de copii că, pe vremuri, strămoşii aveau grijă de copiii care rămâneau orfani după război. Poporul avea grija aceasta în sânge şi nu i se părea nimănui ceva ieşit din comun. Să îmbrace, să hrănească și să educe copiii năpăstuiți. Copiii din Glodeanu nu sunt orfani. Sunt doar văduviţi de soartă.
Pentru ei vom încerca să găsim soluţii concrete. Poate chiar pentru fiecare familie în parte. Pentru că eu cred că sunt unele probleme care se pot rezolva. Şi dacă schimbi o zi din viaţa unui om, şi dacă îi dai o bucată de pâine sau o îmbrăţişare în cea mai tristă zi din viaţa lui cu siguranţă e mai mult decât nimic. Primul pas ar fi să ridicăm un centru social în care va funcţiona şi o cantină socială, special pentru ei. Am văzut terenul unde se poate ridica cantina. Chiar în curtea bisericii. Copiii ar fi protejaţi de Sfânta Filofteia, cea cunoscută ca fiind ocrotitoare a sărmanilor și a celor mici. Ar avea o masă caldă. Ar socializa cu alţi copii. Ar putea fi implicaţi şi în activităţi educative.
Nu avem deocamdată o estimare a costurilor pe care le implică viitoarea cantină. Vă vom anunţa imediat ce avem cifre clare. Până atunci, lista celor care vor să doneze în acest scop materiale de construcţii sau bănuţi rămâne deschisă. Banii vor fi păstraţi în contul copiilor până la demararea proiectului. Vă mulțumesc tuturor!
Dumnezeu să vă lumineze mintea, sufletul și să vă dăruiască sărbători frumoase.

Impresii după o vizită la Glodeanu

2011-04-20T14:29:00.000-07:00

Sursa foto: www.fotokolor.blogspot.com

Fifi și Adi au fost cu noi sâmbătă, la Glodeanu. Ne-au ajutat cu bagajele, cu transportul, cu mașina, cu toate. Alături de ei ne-au sărit în ajutor Iuliana, Marius și colegul lui, Petrișor și Andrei, Ramona și Gabi. Toți sunt oameni minunați, care au apărut ca niște îngerași salvatori cu soluții atunci când eu nu le mai zăream deloc. Fifi a scris despre vizită aici. Vă invit să citiți cum i-a văzut pe copiii din Glodeanu. Pe blogul lui Adi, fotokolor, găsiți și mai multe fotografii.

Un fel de bilanț (II)

2011-04-19T13:55:00.000-07:00

Un fel de bilanţ (I)

2011-04-18T06:37:00.000-07:00

Încep prin a vă spune MULŢUMESC. Un mulţumesc mare, din inimă. Mulţumesc pentru că nu aţi rămas indiferenţi. Mulţumesc pentru că aţi scris. Mulţumesc pentru că aţi donat bani. Mulţumesc pentru că aţi distribuit pe facebook. Mulţumesc pentru că aţi trimis mailuri, aţi vorbit cu prietenii şi colegii de serviciu şi mulţumesc pentru că aţi dat telefoane. Mulţumesc pentru că aţi cumpărat alimente. Mulţumesc pentru că aţi donat hăinuţe, mobilier şi alte lucruri care sunt de folos în orice casă. Mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi. Alături de copiii din Glodeanu. Prin generozitatea voastră, a tuturor celor care nu aţi rămas nepăsători după ce aţi aflat că în comuna Glodeanu Siliştea 32 de copii suferă de foame sâmbătă, pe 16 aprilie cu ajutorul prietenilor şi unor oameni cu inimă mare le-am dus acestor copii următoarele:

MOBILĂ:

1 pat, 1 pat simplu cu saltea Relaxa, 1 canapea extensibilă cu patru picioare fără ladă, 1 canapea extensibilă Delia, cu ladă, 2 fotolii Delia cu roţi, 1 covor Cisnădie.

ELECTROCASNICE:

2 frigidere Arctic, 1 aragaz Gina, 1 maşină de spălat Albalux.

HAINE:

33 saci haine (24 cu haine adulţi, 9 cu haine copii), 9 cutii cu haine diverse, 1 pungă mare cu haine noi (salopete, tricouri), 1 geamantan cu haine diverse, 2 saci cu perne, plapumă, pături etc.

JUCĂRII, CĂRŢI:

14 cutii (3 cutii mari cu jocuri noi, 1 cutie birotică papetărie, 2 cutii mari cu jucării noi KFC, 8 cutii jucării diverse), 7 pungi (1 pungă cu mingi, 1 pungă mare cu cărţi, 1 plasă cu maşinuţe, 1 pungă mare cu jucării de pluş, 2 plase mari cu puzzle şi diverse jocuri educative, 1 pungă jucării diverse), 2 biciclete pentru copii.

ÎNCĂLŢĂMINTE: 1 sac, 2 cutii, 6 sacoşe mari. 1 geantă.

GENŢI: 1 sac, 1 cutie, 1 cutie cu şepci adulţi.

DIVERSE: 1 pungă cu veselă (farfurii, pahare, tacâmuri etc), 4 pungi mari cu pampers, 1 cărucior bebe;

BANI DIN DONAŢII:

1.716 RON am strâns pentru copiii din Glodeanu (din această sumă am folosit 766 RON la cumpărături pentru a completa pungile cu mâncare 609 RON – 19 şacose rafie, 10 cozonaci, 9-10 kg banane, 5 pui, 10 salam bănăţean, 16 ouă kinder, 10 pachete crenvurşti, 5 cutii brânză topită, 5 cutii de margarină rama + 157 RON – 10 saci rafie, 33 pungi cadouri, 10 pungi tip mega image);

950 RON (restul din 1.716 RON) i-am dat părintelui Marian Tudor pentru a-i vira în contul deschis pentru copii, pentru ridicarea unei cantine sociale;

4.000 RON – urmează să intre în cont prin spronsorizarea Kaufland România;

2.650 RON – au fost donaţi în cont de diverse persoane;

1.900 RON – au primit copiii la târgul de produse eco, din donaţii şi vânzarea de felicitări şi icoane pe sticlă.

TOTAL GENERAL 5.500 RON + 4.000 RON (Kaufland)= 9.500 RON

Observaţie: Banii vor fi folosiţi la ridicarea unui centru social pentru copii, în care va funcţiona o cantină, special pentru ei. Cheltuirea banilor va fi însoţită de facturi care vor fi afişate pe blogul copiilor şi pe pagina lor de facebook. Cantina va fi ridicată pe terenul parohiei din Glodeanu, chiar în curtea bisericii.

FAMILII:

În comuna Glodeanu sunt 10 familii care se află într-o situaţie delicată. Fiecare familie a primit câte patru pungi mari tip supermarket pline cu alimente, în care s-au aflat cu aproximaţie următoarele produse:

Punga nr. 1 (produse: ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste, spaghete, biscuiţi, fursecuri, lapte condensat, fasole, conserve pateu, conserve peşte, pastă tomate, mazăre conservă, budincă, muştar, delicat la cutie, conserve carne);

Punga nr. 2 (produse: ulei, zahăr, făină, mălai, mazăre boabe, conserve pateu, conserve hering, zacuscă, margarină, dulceaţă, conserve ton, conserve ciuperci);

Punga nr. 3 (produse: 1 pâine, 2 cozonaci, 1 pui, 2 sortimente salam uscat, 1 margarină, 1- 2 cutii brânză topită, 1 pachet unt, 1 pachet crenvurşti, 1 bară şuncă pui, dulciuri – napolitane cu ciocolată, 1 cutie bomboane cu ciocolată, 4 pachete biscuiţi, 1 pungă jeleuri, prăjituri măgura etc);

Punga nr. 4 (produse: 1 kg portocale, cca 1 kg banane, 1 sac cartofi la familiile cu mulţi copii + produse de igienă: pastă de dinţi, 2, 3 sticle de şampon, periuţe de dinţi, şerveţele umede pentru copii, dero).

Precizare: Familiile mai numeroase au avut mai multe produse într-o pungă.

COPII:

Fiecare copil a primit o pungă mare de cadouri în care am pus 2, 3 jucării de pluş, 1 jucărie nouă tip KFC, turtă dulce, bentiţe şi păpuşi pentru fetiţe, cărţi la copiii mai mari, diverse sortimente de ciocolată, ouă kinder, napolitane, jeleuri, bomboane, biscuiţi etc).

Fiecare copil care merge la şcoală a primit un ghiozdan nou cu caiete, pixuri, creioane, cărţi etc.

La pungile pentru bebeluşi am pus pampers, lapte praf, suzete, jucării bebe, sticle lapte.

SPONSORIZARE PENNY:

Pe lângă cele enumerate mai sus, la Glodeanu au ajuns şi 53 de pungi cu alimente, fulgi, produse de igienă şi 63 de pungi de dero care au fost donate de Rewe România (adică de lanţul de magazine Penny Market).

ÎN LOC DE CONCLUZII:

Nu cred că pot să explic în cuvinte cât de mult am apreciat gesturile voastre. Cât de mult m-aţi impresionat în această perioadă cu compasiunea şi generozitatea de care aţi dat dovadă. Câţi oameni extraordinari am cunoscut. Şi cât de mult contează că am adus puţină lumină în sufletele acestor copii. Aş vrea să cred că veţi rămâne şi pe viitor în această mare familie care s-a format acum. O familie a prietenilor copiilor din Glodeanu. Pentru că ei au nevoie de noi. Nu vreau să ne oprim aici. La Glodeanu este nevoie de o soluţie pe termen lung pentru a-i ajuta cu adevărat. Cu ajutorul lui Dumnezeu realizarea unei cantine sociale îi va ajuta pe copii să scape de foame. Îi va implica pe adulţii din comunitate într-o activitate socială. Şi mai important decât orice, le va da o şansă în plus, copiilor.

Mai jos îi voi enumera pe toţi cei care au dăruit ceva pentru copiii din Glodeanu. Au dăruit timp, suflet, bani, alimente, haine, cărţi, caiete, mobilă, electrocasnice. Au scris. S-au rugat. Au vorbit despre ei. Lor li se adaugă cei 209 de susţinători de pe facebook.

Aşadar MULŢUMESC:

Maria Coman, Sorin Dinco (Observatorul buzoian), Ciprian Sterian (Observatorul buzoian), Mihaela Măzărache şi Kaufland România, Cristina Mihordea şi Rewe România (Penny Market) Olga Cridland şi Asociaţia Pavel, Andrei Dumitrică şi Fundaţia Grigorie Palama, Alina Prodan, Mihaela Radu, Dana Popa, Iuliana şi Diana Cristescu, Cristina, Petrişor şi Andrei Iancu, Oana Despa, Cristina şi Adi Popa, Ramona şi Gabriel Copil, Adriana Pava, Mădălina Zlătan, Simona Irimie, Natalia Ene, familia Simoiu, familia Caragata, Roxana Roşu, Oana Duşmănescu, Corina şi Horatio Beceriu, Cristina Alexandra Păunoiu, Viorica Ungureanu, Jeni Ivănescu, Andrei Petrescu, Florin Petrescu, Corina Lazarov, Andrei George Clinciu, Simona şi Eugen Schwab, Florina Stoian, Ani Creţu, Laurenţiu Pinter, Veronica Dascălu, Anişoara Ivanov, Andra Petrescu (Amalt Decor), Alina Pene şi Cătălin Dobre, Doina Moraru, Mirela Ghinea, Adela şi Ionuţ Stan, Corina şi Răzvan Parolea, Cristina Salca, Cristina Iordache, Monica Popescu, familia Nicolae (Simona şi soţul), Cristina Vlăsceanu, Codrina Butnaru, Liliana Şerbănescu, Ramona Curta şi soţul, Cristina Marin Oprescu, Ana Răduţ şi soţul, Viorica Hossu, Cristina Palade, doamna Sanda de la târg, Elena Tudor (Europa FM), Radio România Actualităţi (Antena Satelor), Eugen Andrei, Dianca Broscăreanu, Vanina Ecaterinescu, Bianca Ioan, Claudia Oprina, Liana şi Cezar Şerban, Monica Popa, Luiza Almangiu, Silvia Jalbă, Elena Dumitrescu, Diana Vancica, Alina Diguţă, Maria Dogaru, Raluca Crăciun, Lucia Laurenţia, Părintele Şerban Marian, Mihaela Topliceanu, Sonia Simionov, Oana Danciu, Adriana Dumitru, Andreea şi Adrian Ioniţă, Dana Grecu, Theodora Massini, Flori Dobre, Robert Trică, Andra Mămularu şi Adrian Negoiţă, Robert Dicu, Domniţa Tălăpănescu, Ioana Mortun, Alice Iacobescu, Marius Huc, Anca Rusu, Oana Frigescu, Biana Guruiţă, Gheorghe Ene, Marius Rădoi, Titus Dobre, Cristina Dragoş, Gabriele Utignani şi Asociaţia Bubulina, Elena Nan, Anda Mihalaş, Adriana Becheanu, Alexandru Antohi, Irina Munteanu, Iulian Ivăncuţ, Georgiana Boca, George Bodocan, familia Aldea, Ella Marin Maria, Liviu Dochiţa, Bogdan Popa, Carmen Avram, elevii Școlii de Arte și Meserii Buzău, Cănilă Adriana, Mălina Isabela Petrovici, Eugen Chesaru, Daniel Tamaș, Lavinia Dolea, Crucea Roșie
http://www.georgiasmirror.blogspot.com/,
http://razedesperanta.wordpress.com/, http://forum.desprecopii.com/forum/

Nu în ultimul rând vreau să-i mulţumesc soţului meu, Alex Moraru, care m-a sprijinit în toată această perioadă.

Observaţii:

Voi completa lista pe parcurs, imediat ce voi primi numele tuturor celor care au făcut donaţii;
Le mulţumesc tuturor celor care au venit la târgul de produse eco cu alimente, jucării şi hăinuţe. Îmi cer scuze că nu le-am reţinut la toţi numele, dar vreau să-i asigur că mă înclin în faţa lor;
Le mulţumesc celor care au trimis în nume personal, colete părintelui Marian Tudor după ce au citit povestea copiilor pe http://forum.desprecopii.com/forum/, pe blogul lor sau pe facebook;
Vă rog frumos dacă observaţi că nu am trecut pe cineva pe listă să mă iertaţi şi să-mi trimiteţi un mail pe nicoletaţintea@gmail.com, pentru a putea completa lista.

Nicoleta Ţintea

Pe ultima sută

2011-04-14T15:27:00.000-07:00

Jeny spunând povești unei domnișoare, la târgul de produse eco

Mai este puțin, puțin până ajung darurile de la voi la copiii din Glodeanu. Sâmbătă dimineața ne încolonăm spre Glodeanu. Nici nu știu cum să explic nerăbdarea. A fost un pic de agitație în ultimele zile, dar de câte ori mă uit la fotografiile copiilor și le văd ochii triști îmi dau seama cât de mult merită strădania. Am trăit așa de multe bucurii în ultimele săptămâni, am întâlnit atâția oameni minunați numai datorită lor. Despre toate astea vă voi povesti poate cu altă ocazie.

Acum îmi concentrez energia pentru întâlnirea cu ei și încerc să iau în calcul toate detaliile...:)

Nicoleta Țintea

Veşti bune

2011-04-13T04:23:00.000-07:00

Părintele Marian Tudor şi copiii, la târgul de produse eco din Bucureşti

Elena Dumitrescu vrea să ajute copiii din Glodeanu. A scris despre ei aici. Strânge alimente pentru copii, pe care le va duce la Glodeanu, în a doua săptămână după Paşte. Dacă doriţi să le trimiteţi ceva copiilor puteţi să-i scrieţi Elenei pe adresa: stefania.dumitrescu@ymail.com

Mulţumim mult, Elena!

Impresii de la târgul eco

2011-04-12T07:30:00.000-07:00

De câteva zile încerc să scriu cum a fost la târg. Mă tot gândesc ce să scriu. Cum să încep. Despre ce să vă povestesc mai întâi. Poate despre faptul că am avut senzaţia că pe mulţi dintre vizitatorii care s-au oprit la standul copiilor din Glodeanu i-a trimis cineva. Cineva IMPORTANT. I-a trimis cel care le ascultă zi de zi, rugăciunile copiilor.

Poate vi se pare că exagerez dar se întâmplă rar să dai peste atâtea suflete calde într-o singură zi.

Cum să vă spun că ziua mi s-a părut ca o adiere mătăsoasă? Că am simţit-o ca pe o mătase aruncată din cer care îţi mângâie în cădere, lin şi dulce obrajii?

A fost o zi cu emoţii multe, mai ales când a trebuit să vorbesc pentru copii, la microfon. Ce să le spun oamenilor? Cum să le spun? Cum să le spun de faţă cu copiii care ştiu ce înseamnă lipsurile şi foamea, cum să pronunţ cuvântul "săracie"? Cum să spun cuvântul ăsta urât fără să-i jignesc, când ştiu că ei încearcă mereu să ascundă acest adevăr, în faţa colegilor de şcoală pentru că le este ruşine de el. Le este ruşine să spună că nu cărţi colorate, nici case primitoare. Sunt obișnuită să vorbesc în public, dar sâmbătă am vorbit greu printre lacrimi.

La finalul discursului, Loredana, o fetiţă de 10 ani a venit la mine, m-a îmbrăţişat şi mi-a spus că i-a plăcut. Mi-a spus că ea ştie despre ce vorbesc. Cum să vă spun că am privit-o toată ziua pe furiş pe această copilă cu ochii cenuşii, că i-am simţit sufletul ca pe o floare firavă care ar putea înflori frumos dacă cineva îi va permite să se dezvolte în armonie?Cum să vă spun că atâta tristeţe cât am văzut în ochii lui Jeny nu cred că am mai citit în ochii altui copil? Mai mult cu capul în pământ, Jeny le-a povestit o zi întreagă doamnelor care vindeau la standul de miere, poveşti pe care singură le-a învăţat din cărţile de la bibliotecă. Cum să vă explic ce femei sunt doamnele învăţătoare, Jeny Ivănescu şi Viorica Ungureanu şi colegele lor? Câtă dăruire şi câte ore au dat din timpul lor pentru a-i ajuta pe copii să facă felicitări şi icoane pe sticlă! Cum să vă explic că alături de copiii cei mai săraci din comuna Glodeanu au lucrat cot la cot şi colegii lor de clasă? Au lucrat toţi şi au pus puţin din sufletul lor acolo, fără să ceară nimic în schimb.Cum să vorbesc despre lacrimile din ochii celor care s-au oprit la stand? Cum să spun că ziua a fost o bucurie pe care am împărţit-o cu copiii și vizitatorii în acelaşi timp? Cum să vă povestesc cât talent am văzut la aceşti copii în a-şi prezenta marfa făcută cu mânuţele lor? Cum stabileau ei preţurile şi cât de fericiţi erau atunci când le ofereau câte un mic cadou celor care au venit ca să-i ajute.Cum să vă spun că fiecare leu pe care copiii l-au primit mi-a adus bucurie? Că apreciez la fel de mult un leu la fel de mult cum apreciez 100 sau mai mult. Pentru că ştiu că poate cel de a dat un leu, doar pe ăla îl avea în buzunar dar a decis să împartă din puţinul lui.

Cum să explic că au fost oameni care şi-au rupt din timpul lor de sâmbătă şi au venit la târg special pentru copii? Le-au adus jucării, cărţi de poveşti, mâncare şi hăinuţe, covrigi şi turtă dulce.

Cum să vă spun cât de frumos au fost primiţi copiii şi cum doamna Sanda, de la târg le-a pregătit imediat o masă, plină cu bunătăţi oferite de producători. Cum să vă spun că Dana Popa, doamna care a organizat târgul le-a vorbit mereu trecătorilor atât de frumos despre ei? Cum să vă spun despre toate acestea? Nu aş avea suficiente cuvinte să vă descriu bucuria, emoţia, tristeţea, compasiunea, cum au venit toate, amestecate, într-o zi de neuitat. O zi în care Dumnezeu ne-a fost aproape. O zi în care îngerii ne-au zâmbit prin oameni. Noi nu o vom uita prea curând. Asta e sigur. Şi nici copiii, cu siguranţă.

O poveste adevărată

2011-04-11T01:19:00.000-07:00

A fost odată ca niciodată. Că de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit. Au fost niște copii într-un sătuc uitat de lume. Au crescut ani la rând mai mult dezbrăcați decât îmbrăcați, mai mult desculți și mai mult flămânzi decât sătui. Au mers la școală și mulți dintre ei au încercat să ascundă de ceilalți stigmatul sub semnul căruia s-au născut - sărăcia.

Au încercat să ascundă și să recupereze ce le lipsește, învățând bine. Citind cât mai multe povești, din cărțile împrumutate de la bibliotecă, pentru că la ei, Moșul nu reușea să ajungă prin troienele înalte de zăpadă. Au învățat singuri rugăciuni și au citit din scoarță în scoarță cărți religioase, încercând să găsească răspunsuri despre lume și viață.

O lume care lor li s-a arătat potrivnică, încă de la naștere. Și din când în când și-au permis să viseze cu ochii deschiși. Și-au pus dorințe pe care ei le-au crezut mari și irealizabile. Și-au dorit penare și caiete cu coperți frumos colorate, cum au văzut că au alți copii.

A fost odată ca niciodată. Au fost niște copii care s-au născut în familii numeroase. Au fost copii cu frați mulți care au împărțit de multe ori două, trei perechi de pantofi, ca să poată merge, pe rând la școală. Au fost copiii care s-au născut în mizerie și care cred și acum că altceva nu mai există. Lumea este mizerie iar frumusețea le este străină.

A fost odată ca niciodată. Au fost două fetițe și un băiețel care au mâncat zile la rând doar pâine și apă și pentru care sărbătoare e ziua în care un coleg lipsește la școală, iar doamna le dă lor, cadou, cornul și laptele acestuia. Cel mai mult au suferit însă când mama lor a fost la un pas de moarte, în urma unui accident de circulație. Au trecut luni bune iar de atunci fetițele au o tristețe aparte în ochi, citesc mereu rugăciuni și speră că într-o zi, Dumnezeu și Sfântul Nectarie o vor ajuta pe mama lor să aibă iar mintea limpede, să vorbească și să le arate aceeași afecțiune ca atunci când le cumpăra pe datorie, cărți și caiete.

Pentru acești copii și pentru rugăciunile lor Dumnezeu a trimis într-o zi, nu demult în sătucul uitat de lume, un preot. Un preot tânăr. Părintele a început să-i cunoască încet, încet pe copii.

Pe Jeny, fetița care știe zeci de povești pe de rost. Pe Loredana, fetița cu ochii triști și gri care nu ar spune nimănui cât de greu îi este dar care are ochii în lacrimi, ori de câte ori îi vorbești despre sărăcie, pentru că știe ce înseamnă. Pe Marian, copilul care a stat zile întregi în iarnă, fără curent și căldură într-o casă de chirpici.

Of, Doamne! Câtă suferință e în inima acestor copii. Pentru ei se luptă acum părintele. Pentru ei mă lupt și eu. Și tot pentru ei se luptă și oamenii care au venit alături de noi. Singuri nu putem lupta pentru ei. Bulgărele și mesajul trebuie să se rostogolească. Acești copii merită o șansă. Pentru că nu au nicio vină că s-au născut săraci. Nu au nicio vină că poate unii au părinți care ar fi putut să facă mai mult pentru ei. Nu au nicio vină că părinții lor sunt bolnavi. Nu au nicio vină că trăiesc cu picioarele în noroi și că au fost zile în care au mâncat mălai cu apă. Nu! Copiii aceștia nu au nicio vină. Dacă părinților le-am putea născoci o mie de reproșuri, pentru că așa suntem obișnuiți să dăm mai întâi cu piatra, pentru ei cu siguranță am putea face totul cu ochii închiși. Am putea ridica ca-n poveștile din copilărie, cu ochii minții, ca-n vremea în care totul era posibil, am putea ridica o căsuță de poveste, cu scăunele de pitici, cu măsuțe și cu farfurii îmbelșugate. O căsuță curată în care copiii ar putea mânca în fiecare zi, în care ar putea picta, desena, învăța, alături de educatori și dascăli. Ce ne împiedică oare?

De ce ne-am pune bariere și am găsi mereu scuze? De ce nu am deveni frați și surori mai mari pentru acești copii? Nu ne-a lăsat oare Dumnezeu pe toți legați unii de alții?

P.S. Numele din această poveste nu sunt imaginare. Nici situațiile descrise mai sus. Totul se referă la copii care există, care respiră și visează departe de lumea sclipitoare într-o comună din Buzău. Copiii din Glodeanu au nevoie de un centru social. De o cantină. Au nevoie de prieteni. De frați mai mari care să-i viziteze și să le explice că lumea este mai mare. Că lumea este minunată. Că omul își poate schimba destinul. Și că Dumnezeu le ascultă rugăciunile.

Nicoleta Ţintea

Copiii au emoţii...

2011-04-08T07:30:00.001-07:00

Ei vă aşteaptă mâine, la Târgul de Produse Eco care va avea loc în parcul Facultăţii de Agronomie (pe linia tramvaiului 41).

Copiii din Glodeanu vin la Bucureşti

2011-04-06T05:52:00.000-07:00

Copil din Glodeanu, foto Ciprian Sterian, "Observatorul buzoian"

Câţiva dintre copiii din Glodeanu vin la Bucureşti sâmbătă. Au muncit serios zilele acestea ajutaţi de doamnele învăţătoare. Au făcut felicitări şi coşuleţe în care se pot pune ouă frumos încondeiate. Dacă doriţi să-i cunoaşteţi, pe ei, pe dascălii care îi veghează dar şi pe părintele paroh, Marian Tudor care face tot posibilul pentru a găsi soluţii pentru aceste suflete, ca să le scape de sărăcie sunteţi aşteptaţi cu drag la Târgul Naţional al Produselor Ecologice care va avea loc sâmbătă şi duminică (9-10 aprilie) în parcul din curtea Facultăţii de Agronomie (lângă mănăstirea Caşin). Dacă veniţi până acolo puteţi să le aduceţi o jucărie, o ciocolată sau o hăinuţă. Puteţi să le cumpăraţi creaţiile, făcute cu mâinile lor micuţe şi să le oferiţi celor dragi de sărbători. În acest fel faceţi două bucurii, pe de o parte copiilor, pe de altă parte celor pe care îi iubiţi. Copiii din Glodeanu au nevoie de aceşti bănuţi. Pentru rechizite, pentru mâncare şi pentru a acoperi multe alte lipsuri cu care se confruntă în fiecare zi.

Iată câteva dintre felicitările pe care le veţi găsi la târg:

Aici găsiţi comunicatul de presă:

Invitaţie la Târgul Naţional al Produselor Ecologice, Traditionale şi Naturale, (produse in ferme si gospodarii taranesti) din Parcul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice

"Pentru că luna aprilie este o lună în care trebuie să fim buni şi darnici vă invităm să aduceţi o jucărie sau un lucru de care nu mai aveţi nevoie la Târgul Naţional al Produselor Ecologice şi Tradiţionale. Pe 9 şi 10 aprilie puteţi să cumpăraţi felicitări, coşuri şi alte obiecte realizate de copiii Şcolii din Glodeanu, la un stand care va fi special amenajat în cadrul târgului din Parcul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice. La târg veţi găsi şi foarte multe bunătăţi care vor fi oferite spre vânzare de gospodarii din judeţele Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Botoşani, Braşov, Buzău, Călăraşi, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Harghita, Ialomiţa, Ilfov, Maramureş, Olt, Prahova, Sălaj, Sibiu, Suceava, Teleorman şi Vâlcea.

Facem o invitaţie de suflet, deoarece începând cu 9 aprilie lansăm proiectul "Gândeşte-te la ea sau el". Astfel, o să aflăm povestea unor copiii ce au nevoie de sprijin, nu numai în această perioadă. Avem ocazia de a ne deschide sufletul în faţa aproapelui nostru, pentru a da o şansă fiecăruia. Sunt 32 de suflete din comuna Glodeanu, jud. Buzău, 21 din satul Cârligu Mare, 11 din satele vecine ce s-au născut săraci, dar doresc să arate că îşi doresc şi merită o viaţă mai bună. Se spune că dacă reuşeşti ca într-o viaţă să salvezi măcar un suflet nu ai trăit degeaba. Aşa că vă invităm să le daţi o şansă, să-i răsplătiţi pentru realizările lor, felicitări si alte creaţii făcute cu mâinile lor dibace. Le puteţi alina astfel din lipsuri. Sperăm ca efortul acestor copii ce au în suflet atâta suferinţă să-şi găsească ecou atât printre cumpărătorii de la târg, cât şi printre producători.

Dacă vreţi să aflaţi povestea acestor copii vă invităm să accesaţi http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/", a precizat Daniela Popa, manager Media Link Business. "

Felicitare făcută de copiii din comuna Glodeanu

Vă aşteptăm cu drag!

P.S. Copiii vor fi prezenţi la târg doar sâmbătă. Târgul este deschis între orele 9.00-18.00

Impresii după o vizită la Glodeanu

2011-03-30T13:05:00.000-07:00

Alina Prodan i-a vizitat zilele acestea pe copiii din Glodeanu. Iată ce a scris pe pagina lor de facebook:

"Le lipsesc multe acestor copii. Dar cel mai mult au nevoie de mâncare. Unii dintre ei sunt și foarte buni la învățătură deși nu au nici unde să-și facă temele. Jeny este elevă în clasa a treia și m-a impresionat cu cât de mult îi place să citească. Ea nu își dorește păpuși, ci cărți și caiete. Iar de Paște, ar vrea ca iepurașul să-i aducă multă sănătate mamei ei care a avut un accident grav și care acum nu o mai poate sprijini în niciun fel. Evită să se plângă de foame și este jenată atunci când vin musafiri la ea. Camera ei nu are nici 9 metri pătrați și o împarte cu alte 8 rude. Nu are vise mari. Își dorește să meargă și ea măcar o dată în excursie cu clasa și speră să ajungă vânzătoare când va crește mare. Dacă va avea cine să o sprijine financiar, va ajunge mult mai mult. Pentru că poate. Și vrea."

“Ce-ai vrea să-ţi aducă iepuraşul?” “Cartofi…”

2011-03-24T03:28:00.000-07:00

Aricolul preluat din "Observatorul buzoian"

Un material realizat de Sorin Dinco şi Ciprian Sterian

În curtea familiei Toma, din Cârligu Mare, o movilă de gunoi şi, în vârful ei, doi copii. Unul de cinci şi celălalt de şase ani. Privesc pierduţi în ţărână. Când părintele Tudor, care ne însoţeşte prin labirintul sărăciei din sat, îi întreabă de bine, pleacă în iarba din grădină. Mama acestora, Rodica Toma (32 ani), ia o mătură de pe jos şi îşi face de lucru. Probabil că movila aceea de ţărână a crescut acolo tot măturând curtea. Nu răspunde la salut. „Eşti supărată pe noi, că nu ne vorbeşti?”, îi spune părintele. Femeia mătură. Copiii aleargă în cerc, prin iarba din grădină, cu capetele aplecate. Mişcările lor sunt oarecum fără noimă. Cel mic are pantalonaşii uzi între picioare, cel puţin mai măricel se uită din când în când la părinte, care abia reuşeşte să îi smulgă două vorbe femeii. Lângă movilă, două rotiţe stricate ale unei triciclete – singurele jucării ale copiilor. „Unde e soţul? Uite, oamenii ăştia au venit să arate lumii cât de greu o duceţi. Cu ce ai vrea tu să te ajute lumea?” Femeia râde şi spune ceva de neînţeles. Încercăm şi noi, şi, din bolboroseli, câteva cuvinte articulează lipsurile deja vizibile. „Ai ce să le dai azi de mâncare?” Face din cap că are. „Ce?” „Cartofi…”, răspunde mama celor doi şi „cartofi” e singurul cuvânt care se aude clar şi umple curtea.

Care e jucăria ta?

„Ţi se rupea inima văzându-i…”

Casă, dulce casă

În urmă cu un an, când autorităţile de la judeţ s-au interesat de soarta celor doi băieţei, au decis să îi ia în plasament. Atunci, femeia aceasta aproape mută şi indiferentă, a izbucnit în urlete de disperare şi, spune părintele Tudor, i-a smuls din braţele asistenţilor sociali. „Îi strângeau în braţe, şi ea, şi soţul, urlând că sunt copiii lor şi nu-i dau nimănui. Ţi se rupea inima văzându-i.” Cum altfel? Şi totuşi, copiii nu merg la grădiniţă, nu sunt hrăniţi sănătos. Hainele, jucăriile, mâncarea ar fi un ajutor considerabil. Celor două fiinţe mici le lipseşte fundamental altceva. În urma noastră, ca şi cum nici n-am fi fost acolo, cel mic continua să alerge împiedicat, în cerc, în urma frăţiorului său. Soarele pare să fie singura lor lumină.

„Da, fooaaarteee bun!”

"Ne-au dat şi un pacheţel cu brânzică..."

Foamea e la ordinea zilei, face şi desface, întăreşte sau dezbină familiile nevoiaşe. Într-o altă curte, în care stă şi Mariana Oprea (27 ani) cu cei patru copii, bunica ne spune că, atunci când se strâng toţi, numără 15 nepoţi. Au două pogoane de pământ, un porc şi câteva păsări. Spune că au şi un cal, dar cu jumătate de gură, cu teama că, la o adică, ar trebui să-şi declare averea şi nu s-ar mai încadra la vreun ajutor social. Una dintre nepoţele s-a întors de la şcoală şi mănâncă cu poftă dintr-un corn. Ne spune, cu o voce de parcă l-ar fi văzut pe Moş Crăciun, că le-au dat, la şcoală, şi un pacheţel cu brânză. A fost bun? „Da, fooaaarteee bun!” Fraţii şi verişorii ei confirmă. Părintele Tudor ne asigură că e vorba de o casă mai unită, cu grijă faţă de copii.

Dumnezeu i-a dat mai multe zile decât doctorii

La fel este şi casa Steluţei Neculae, mama Claudiei Marinela, imobilizată total la pat, căreia părintele Tudor, cu ajutor bisericesc, a reuşit să-i ofere un scaun cu rotile, în care fata poate ieşi în curte. Mama ei ne povesteşte: „Când era mică, a avut odată o criză de plâns. Am spus că îşi cere botezul şi am botezat-o. Apoi, pe la doi ani şi jumătate, tot plimbându-mă cu ea prin doctori şi neştiind ce-i cu ea, am cerut mai răstit unuia să-mi spună ce are. Nu vroia şi am urlat să-mi spună, că nu mai puteam să tot alerg de colo, colo şi niciun semn că fetiţa mea e mai bine. Atunci, doctorul acela mi-a spus: uite, doamna Neculae, eu n-am vrut să-ţi spun ca să nu te supăr, dar fetiţa voastră este handicapată şi nu se va face bine niciodată. Dacă o să trăiască unşpe ani… Când am auzit, n-am mai ştiut de mine. Mă uitam la doctorul ăla şi vedeam doar cum dă din buze, nu mai ştiam de mine. Zile în şir am umblat ca turbată…”

"Când mi-au spus ce are, n-am mai ştiut de nimic în jurul meu..."

Într-adevăr, speranţa este o dezamăgire amânată

Marinela are 17 ani şi îi place să se joace cu copiii. Nimeni nu-i dă o şansă de recuperare, dar părinţii cred că ar mai fi una. Mama lua trei milioane şi ceva de lei, ca însoţitor. Acum, au fost anunţaţi că va intra în şomaj. Primăria nu mai are bani să plătească. „Oricum, ne-au dat banii în decembrie, după ce nu mai primisem din iunie. O vedeţi cum e” (fata nu poate mişca decât din cap – în rest, fiinţa ei mai reuşeşte să râdă şi să gângurească ceva ca nişte vorbe), „şi, aşa, a trebuit să mă duc an de an, să cheltui ca să-i reînnoiască certificatul de handicap, că, spun ei, nu cumva să se fi ameliorat între timp… De-ar da Domnul!” Marinela are nevoie de pempărşi, de dresuri şi de un program special de recuperare. Dacă tot i-a dat Dumnezeu zile mai multe decât doctorii, părinţii speră.

La doar 29 de ani, cu trei copii, interzisă la muncă

În clasa a VI-a, Ioana nu îndrăzneşte să viseze la un viitor. Prezentul pare un vis urât care nu se mai termină

Soţia lui Marian Bunea, Monica, are 29 de ani şi un accident a condamnat-o pe viaţă la imposibilitatea de a mai munci pentru a-şi întreţine cei trei copii. Plecase cu o maşină de ocazie la oraş, cu treburi, când o altă maşină i-a lovit, din cauza poleiului. Şi-a revenit cu greu din comă, dar a rămas cu dureri şi pierderi de memorie. Fiica mai mare, Ioana Florentina, este în clasa a VI-a şi are numai note bune. Îi place să citească. În cămăruţa pe care o împart şapte persoane, abia de încap două paturi, o măsuţă şi o sobă. Nici un raft pe care să stea vreo carte. Fata le împrumută de la bibliotecă. La plecare, soţul ne roagă să-i ajutăm cu o pensie pe caz de boală pentru soţie: „Nu mai poate munci toată viaţa. Avem datorii peste tot, eu trebuie să plec din ţară, să muncesc pe undeva. Am mai fost, dar i-am lăsat singuri şi vai de ei…”

Urmăriţi, în ediţia de mâine, planurile pe care părintele Tudor şi le face pentru a înfiinţa o cantină socială în Cârligu Mare.

Ajutaţi-i cu ce puteţi pe copiii de acolo, contactându-l pe preotul Marian Tudor la numărul de telefon 0720.281.634 sau pe adresa de e-mail parohiacarligumare@yahoo.com. Vizitaţi, pe Facebook, pagina Copiii din Glodeanu, Buzău. Contactaţi-ne la redacţie, pe e-mail: redactie@observatorulbuzoian.ro sau fax: 0338-814381.

Dacă mai cunoaşteţi astfel de cazuri disperate, contactaţi-ne pentru a le putea prezenta comunităţii.

Ciprian STERIAN

Sorin DINCO

Japonia de acasă

2011-03-24T03:01:00.000-07:00

Articol preluat din "Observatorul buzoian"

Un material de Ciprian Sterian şi Sorin Dinco

Aflaţi în situaţii disperate, copiii din Cârligu Mare au nevoie de ajutor

Satul Cârligu Mare, judeţul Buzău. Undeva, în marginile Bărăganului, pe uliţele din măruntaiele satului, cu puţin înainte de Bunavestire, câţiva copii se întorc de la şcoală. Printre casele dărăpănate, care o iau spre pământ după stăpânii lor plecaţi demult acolo, se întrevede turla bisericii. Părintele Marian Tudor ne aşteaptă în poartă, îmbrăcat în sutana preoţească. A preluat parohia de un an şi, de atunci, misiunea lui printre cârligeni a devenit un şir lung de întâlniri înfiorătoare. Sărăcia, bolile, foametea, frigul, copilăriile vitregite, familiile măcinate de nenorociri sunt adevărata lui slujbă. Cunoscând în ansamblu cazurile, dintr-un apel lansat pe un site de socializare, am trecut la detalii. Ce să vizităm mai întâi? Cel mai disperat caz? Cea mai săracă familie? Cei doi copii sălbăticiţi, crescuţi de tatăl şi mama cu handicap? Pe fata căreia doctorii i-au dat, încă pe când avea doar doi ani şi jumătate, numai 11 ani de trăit, iar ea s-a încăpăţănat, imobilizată total la pat, să prindă aproape vârsta majoratului? Sau bordeiul în care a îngheţat, peste iarnă, băiatul luat în plasament? Mai bine mergem întâi la familia cea mai săracă… Dar care e cea mai săracă? Ne uităm în stânga drumului, apoi în dreapta şi plecăm la întâmplare. Ori încotro ai lua-o, aceeaşi tristeţe, încălzită uşor de soarele primăvăratic. Alegem un capăt al satului… (Scopul jurnalistic al materialelor care urmează este de a atrage atenţia asupra situaţiilor disperate din Cârligu Mare şi de a sensibiliza oamenii care vor să ofere ajutoare)

„Părinte, mai aveţi pempărşi pentru ăştia mici?…”

Cârligu Mare a fost, pe vremuri, comună în toată regula. Acum, aparţine de comuna Glodeanu Siliştea, iar măreţia lui a pierit, lăsând în urmă un sat împrăştiat în câmpie. Pe sub temeliile ruinate ale caselor, copiii se joacă cu gângăniile. Câte un şobolan gras mai trece, din când în când, dintr-o gaură într-alta. La ferestrele zăbrelite ale unui astfel de bordei, doi copii stau aproape goi, iar un prunc se aude plângând din casă. Intrăm în curte, însoţiţi de părintele Tudor şi, imediat, o femeie ce pare obosită de ani, ne sare înainte: „Părinte, săru’mâna! Mai aveţi pempărşi pentru ăştia mici?” O cheamă Steluţa Andrei şi, la doar 28 de ani, are deja şapte copii. Un băiat e la spital, alţii trei copii sunt încă la şcoală. Pe băiatul de şase ani l-a descoperit epileptic după operaţia de hernie. Toţi cei şapte au, însă, nevoie de asistenţă medicală. Părintele îi spune femeii de ce am venit: „Poate, dacă scrie despre mata la ziar, se mai adună câte un ajutor, ceva…” O întrebăm de ce ar avea nevoie „cel mai şi cel mai tare”. Stă, priveşte derutată, de parcă nu are de unde să-şi înceapă vorbele. Copiii din fereastră se leagănă de zăbrele şi zâmbesc. Fără umilinţă, mama lor spune de hăinuţe, de scutece sau pempărşi, de alimente. Dacă ar fi şi nişte jucării… Se tot scuză că nu ne duce în casă: „Am început să fac curat, dau cu var, că vine Paştele”. Preotul îi spune să treacă pe la biserică, să-i mai dea nişte var.

Citeşte, în ediţiile viitoare, povestea celor doi fraţi sălbăticiţi în casa unei mame cu grave probleme de sănătate. Cartofii sunt singura lor hrană

Pământul, pâinea de altădată a familiilor, abandonat din lipsă de bani pentru lucrările agricole

Steluţa Andrei are, împreună cu soţul, un hectar de pământ. Anul trecut nu l-au putut cultiva pentru că nu au avut bani de lucrări agricole. Uneori, copiii ei mai mănâncă şi mălai amestecat în apă cu zahăr. Problema pământului lăsat în pârloagă, ne asigură părintele Tudor, e a mai multor săteni. Cultivă doar cât să le ajungă pentru câteva orătănii din curte. În sat, sunt vreo 160 de familii, dintre care jumătate formate dintr-o singură persoană, bătrână şi uitată de lume. La polul opus, familiile tinere sunt îmbătrânite de greutăţi inimaginabile pentru un om al timpurilor moderne. Dacă auzi de ele, ai spune că sunt dintr-un alt continent. Nici zilieri nu pot munci pentru că nu au la cine şi pe ce. Unii mai acceptă un ou, o bucată de pâine de la bătrânii care îi mai cheamă să-i ajute prin curte. Lipsiţi de orice posibilitate de angajare locală, înglodaţi în datorii şi lipiţi, prin acestea, de glie, părinţii tineri seamănă mai degrabă cu nişte bunici neputincioşi. Copiii lor vin din urmă cunoscând, de la cele mai fragede vârste, nefericirea lumii în care s-au născut şi în care vor trebui să răzbată. Adevărata criză e aici. Dar în câte sate româneşti nu sunt oameni care împart soarta celor din Cârligu Mare?

Tot într-o ediţie viitoare, cazul fetei care îşi va aniversa majoratul imobilizată la pat. Medicii nu-i dăduseră nici 11 ani speranţă de viaţă

„Mângâiere şi recunoştinţă”, printre şobolani

Prin programul Patriarhiei Române, „Mângâiere şi recunoştinţă”, părintele Tudor le-a cunoscut amarul multor cârligeni. În fiecare miercuri, îi cheamă la biserică, să le asculte păsurile şi, în fiecare vineri, preotul îi vizitează acasă, cu câte un ajutor de suflet. „Am postat, întâi, pe un forum de discuţii, pe internet, un apel umanitar. Nu ştiam cum să-i ajut mai bine. Atâtea cazuri, te copleşesc… Le mai cumpăr şi eu câte un braţ de pâine, după posibilităţi. Mai trebuie să cârpesc şi casa parohială, că dau şobolanii peste mine. Nu mă plâng… Şobolanii au săpat tot satul, sunt peste tot, mai graşi decât oamenii”, ne povesteşte părintele Marian Tudor.

Intenţia preotului este de a construi o cantină socială în fostul sediu al primăriei. Vom reveni cu detaliile proiectului la care puteţi ajuta

„Reţeaua de socializare” de la Cârligu Mare

„Apoi, cineva din presă, de la Bucureşti, a creat o pagină pe Facebook”, continuă preotul povestea „socializării” din Cârligu Mare. „Uşor, uşor, au început să apară ajutoare: alimente, legume, fructe, dulciuri, jucării, îmbrăcăminte, de la oameni simpli, nu de la cine ştie ce personalităţi, oameni care bat drumul până aici, cu portbagajul plin. M-am uimit şi eu de cât de mult s-a putut face cu un anunţ. Dar nu destul. Oamenii vin, oferă, pleacă, iar greutăţile rămân”. L-am întrebat dacă nu şi-a deranjat enoriaşii, răscolindu-le destinul: „Eh, s-a spus, prima dată, că le fac poze şi le pun pe internet ca să le vând copiii. Dar, aşa-i lumea, vorbeşte, şi, când îi întreb, spun că n-au vrut sau n-au făcut. Mă împac cu ei bine. Sunt oameni de înţeles şi recunosc că nu e nicio umilinţă să se lase ajutaţi când nu-i nici un alt ajutor la îndemână.”

Urmăriţi, în ediţiile viitoare observatorulbuzoian.ro, alte relatări despre necazurile din Cârligu Mare:

În familia Bunea, din cauza unui accident, mama are pierderi de memorie. La 27 de ani, a pierdut orice speranţă că va mai putea munci cândva.

Într-un bordei stropit cu ciment, Marian, un băieţel care nu şi-a cunoscut mama, a făcut frigul şi foamea până când a fost luat în plasament.

Dacă mai cunoaşteţi astfel de cazuri disperate, contactaţi-ne pentru a le putea prezenta comunităţii.

Ciprian STERIAN

Sorin DINCO

De ce s-a născut acest blog

2011-03-23T10:29:00.000-07:00

21 de copii din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău suferă de foame în fiecare zi. Lor li se adaugă încă 11 suflete, tot copii, din satele vecine pentru care masa dintr-o zi poate să însemne doar o bucată de mămăligă sau de pâine. Nu exagerez cu nimic. Cel mai mic dintre copii are câteva luni. Cel mai mare are în jur de 13 ani. Toţi provin din familii foarte sărace şi trăiesc în condiţii greu de imaginat. Există două familii în care copiii sunt îngrijiţi în ambele cazuri, de mame care sunt bolnave psihic. Într-una dintre situaţii, din nefericire, acest aspect a influenţat şi dezvoltarea copiilor.

Preotul din sat, Marian Tudor s-a înscris în iarnă, pe un forum pe internet, pentru a putea aduna haine şi mâncare pentru aceste suflete. Maria Coman a aflat de povestea copiilor. De la ea, informaţia a ajuns la mine. Și împreună cu mai mulți colegi, prieteni sau doar cunoscuți, de Crăciun am reușit să le facem o mică bucurie copiilor.

Părintele își dorește din tot sufletul să dezvolte pe viitor în sat o cantină socială care ar rezolva cu adevărat problema acestor copii. În acest scop a identificat în sat o clădire în paragină (vechea primărie) care ar putea fi renovată şi transformată într-o astfel de cantină. Primarul îl susţine. Deocamdată aşteaptăm şedinţa de consiliu local în care cererea lui va fi supusă la vot.

Până atunci ne am propus să le întindem o mână de ajutor acestor copii. Dorim să le ducem pachete cu mâncare înainte de sărbători dar şi să identificăm firme care ar putea să-i sprijine, din când în când cu mici sponsorizări constând în mâncare (hrană neperisabilă, pâine, carne, dulciuri) în funcţie de domeniul lor de activitate.

După ce preotul va primi dreptul de renova primăria veche ar fi de mare folos să găsim firme care ar putea să-l ajute cu materiale de construcţii dar şi fundaţii, asociaţii dornice să se implice în acest proiect.

Pentru detalii suplimentare poate fi sunat direct părintele Marian Tudor 0720281634.

Puteţi să-i scrieţi părintelui pe mail la adresa preotmariantudor@gmail.com sau puteţi să-mi daţi mie un semn pe nicoletatintea@gmail.com

Voi administra acest blog împreună cu părintele. Îl vom actualiza pe măsură ce primim semne de viaţă de la voi. Pe măsură ce avem veşti. Cât mai bune sper. Puteţi să-i sprijiniţi pe copii cum simțiți voi. Puteţi să daţi mai departe povestea lor, pe mail, pe blog, pe facebook sau pe alte reţele de socializare. Puteţi să puneţi mână de la mână cu prietenii, pentru a face câteva pachete şi puteţi să le faceţi singuri o vizită, într-un weekend. Sau puteţi să ne aduceți nouă pachetele pentru că le vom duce la Glodeanu înainte de sărbători. Puteţi vorbi cu reprezentanții unor firme pe care îi cunoașteți, ca să-i sponsorizeze. Puteţi să ajutaţi un singur copil, pe termen lung sau o singură familie. Ca şi cum aţi avea un frăţior mai mic, ce s-a născut cu şanse mai puţine ca voi. Unii dintre copii sunt bolnavi. Sunt bolnavi în adevăratul sens al cuvântului. Epilepsie, strabism sunt doar câteva dintre bolile de care suferă unii dintre ei. Iar părinţii copiilor nu-şi permit să le cumpere tratamentul de care au nevoie. Dacă cunoaşteţi oameni cu suflet mare care şi-ar dori să sprijine înfiinţarea unei cantine sociale care îi va ajuta pe aceşti copii să pornească mai bine în viaţă ne va fi de mare de folos.

Pentru copii am făcut şi o pagină pe facebook. Se numeşte Copiii din Glodeanu. Puteţi să dați like şi puteţi să o distribuiţi. Poate află şi alţi oameni de ea. Oameni care ar putea să ajute.

http://www.facebook.com/#!/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buz%C4%83u/174418775939258

Vă mulţumesc din inimă, tuturor!

Părintele Marian Tudor a deschis şi un cont în bancă pentru cei care vor să facă donaţii în vederea înfiinţării cantinei sociale.

RO35CECEBZ0130RON0786067, DESCHIS LA CEC, SUCURSALA BUZĂU, COD SWIFT CECEROBU, TITULAR CONT: PAROHIA GLODEANU CÎRLIG

Tot aici pe blog veți putea urmări câți bani s-au strâns dar și cum sunt cheltuiți, pentru că vom publica toate facturile.

Nicoleta Ţintea

UPDATE 1 octombrie 2011: Familia de la Glodeanu s-a mărit. Părintele a aflat între timp, de existența altor copii din comună, care au și ei nevoie de ajutor. Așa că numărul total al copiilor care au nevoie de sprijin, de prieteni, de mâncare se ridică la 47.

Părintele Marian Tudor cu copiii din sat

Primăria veche