duminică, 16 decembrie 2012

Moș Nicolae a ajuns la Glodeanu


Moș Nicolae le-a adus tuturor copiilor din Glodeanu ghetuțe noi, nouțe. Îi mulțumim din inimă Moșului și tuturor ajutoarelor sale (http://www.prafdezana.ro/, http://www.lina-guia.ro/).

Mai multe fotografii puteți să vedeți pe pagina de facebook a copiilor. 

https://www.facebook.com/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buzău/174418775939258?ref=hl

Vă mulțumim tuturor!

duminică, 18 noiembrie 2012

De Moș Nicolae, copiii din Glodeanu își doresc ghetuțe


De Moș Nicolae, copiii din Glodeanu își doresc ghetuțe. Ca să-i găsească Moșul, copiii au nevoie de ghetuțe rezistente pentru iarnă. Sunt gata de renunțe la dulciuri pentru că a venit frigul și la Glodeanu, iernile sunt grele. Dacă doriți să-i trimiteți părintelui Marian Tudor bănuți ca să le cumpere ghetuțe îl puteti suna la numărul 0720281634. 

PENTRU DONATII SE POT FOLOSI URMATOARELE CONTURI:

CONT LEI: RO35CECEBZ0130RON0786067, deschis la CEC, Sucursala Buzău, Cod Swift CECEROBU, titular cont: Parohia Glodeanu Cîrlig. 

CONT EURO: RO56CECEBZ01C1EUR0800380 

Vă rugăm să menționati: DONATIE PENTRU GHETUTE Pentru cei care vor să trimită ghetuțe noi sau în stare bună se poate folosi adresa părintelui: preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260 

În total, pe listă sunt 71 de copii. Părintele nu poate face însă diferențe între ei, mai ales că toți vin la biserică și cei mai mulți au o viață destul de grea. Cazurile subliniate cu pixul reprezintă prioritățile. 

Vă mulțumim tuturor pentru că sunteți alături de noi de doi ani!

Lista cu copiii din Glodeanu care au nevoie de ghetuțe.
În listă sunt trecute și măsurile pe care le au copiii, la picior
Lista cu copiii din Glodeanu care au nevoie de ghetuțe.
În listă sunt trecute și măsurile pe care le au copiii, la picior

miercuri, 5 septembrie 2012

Update - tanti Georgeta

O mai ţineţi minte pe tanti Georgeta? Femeia care a rămas fără casă după ce locuinţa i-a fost mistuită de flăcări? În urma apelului pe care l-am făcut pe blog în iarnă, pentru tanti Georgeta şi pentru nepotul ei, Iulian, pe care-l avea în grijă au fost donaţi în cont 8200 RON, pentru ca aceasta să-şi poată reface căsuţa. Un domn din Bucureşti a trimis la Glodeanu 16 paleţi de BCA. Tanti Georgeta a primit de la părintele 800 de RON pentru cheltuieli curente legate de reparația casei. Restul bănuților (până la 8200 RON) au fost dați unui depozit de construcţii din comună pentru ca, în contul lor, tanti Georgeta să poată cumpăra pe parcursul lucrărilor, în funcţie de necesităţi, materiale pentru refacerea căsuţei.

Vă mulţumim tuturor celor care aţi făcut donaţii pentru această familie!
Tanti Georgeta
Căsuța care a fost distrusă de foc și care se află cum în reparații

duminică, 5 august 2012

Un televizor pentru Jeni

O mai țineți minte pe Jeni? Am revăzut-o ieri, la biserica din Glodeanu unde a venit împreună cu sora ei mai mare, Flori. Jeni învață la fel de bine. Nu renunță la visele ei, la dorința de-a ajunge departe, dincolo de bojdeuca de chirpici în care s-a născut. 

Jeni nu mai are televizor. S-a stricat de curând. Dacă aveți cumva vreun televizor vechi, care funcționează și pe care nu-l mai folosiți vă rugăm să-l sunați pe părintele din Glodeanu (0720281634) ca să-i facem o bucurie micuței Jeni și fraților săi. 


Vă mulțumim tuturor! 
Nicoleta Țintea

joi, 19 iulie 2012

În excursie la mare

Copiii din Glodeanu au fost într-o scurtă excursie la mare. Părintele Marian Tudor împreună cu soţia au vrut să le facă o bucurie celor care au avut cele mai bune rezultate la învăţătură, în anul care a trecut. Au fost ajutaţi de patru domnişoare cu suflet mare, Ela, Ruxandra, Ileana şi Oana care le-au cumpărat copiilor costume de baie, colaci pentru plajă şi lucruri de care au mai avut nevoie. Ele l-au însoţit pe părinte, în excursie şi s-au jucat alături de copii. Bucuria a fost aşa cum se vede şi-n fotografii, peste aşteptări. Le mulţumim fetelor, pentru gestul minunat şi pentru atenţia pe care au acordat-o micuţilor din Glodeanu.



 












sâmbătă, 5 mai 2012

Se întâmplă minuni...

Pentru Nadia. Nadia Radu. O mamă din Glodeanu care a rămas în tinerețe fără un picior, în urma unui accident. O doamnă cu suflet mare, pe care noi o vedem ca pe un înger păzitor al oamenilor și copiilor din Glodeanu a răspuns mesajului pe care l-am lansat aici. Și avem toate motivele să o numim înger păzitor.
Nadia Radu, cu fetița ei
Nadia are acum o proteză de picior nouă, o proteză performantă care nu-i mai provoacă răni. Proteza a costat 7.500 RON. O avere, pentru familia Nadiei, al cărei soț este pensionat pe caz de boală. Mulțumim "îngerului" păzitor care i-a făcut Nadiei această bucurie. Același înger care a ridicat la Glodeanu o căsuță pentru una dintre familiile cu cinci copii și care a avut și are o un rol important în ridicarea centrului social din curtea bisericii. Vă mulțumim din suflet pentru tot! Dumnezeu să vă răsplătească faptele bune!

Proteza cea nouă

miercuri, 25 aprilie 2012

Hăinuțe noi, de la o comunitate de români din Italia

Înainte de Sărbătorile de Paște copiii din Glodeanu au primit hăinuțe noi, foarte frumoase trimise de o comunitate de români din Italia. Copiii au avut practic acea bucurie pe care am încercat-o și noi în copilărie, când părinții ne cumpărau o haină nouă, de Paște. Mulțumim pe această cale tuturor românilor aflați departe de casă care au participat și au pregătit aceste daruri.

joi, 19 aprilie 2012

sâmbătă, 14 aprilie 2012

O scrisoare deschisă a părintelui Marian Tudor din Glodeanu

foto: Antonio Dumitrescu
"Dragii mei,

Fie ca Învierea Iubitului nostru Domn Iisus Hristos să vă aducă pace și liniște în suflete și să aprindă flacăra credinței în fiecare dintre noi!

Cu câteva zile înainte de răstignire, Domnul Iisus le-a vorbit apostolilor și celor care L-au întrebat care sunt cele mai mari porunci spunându-le că cea mai mare dintre ele este să-L iubim pe Dumnezeu și cea de-a doua, să iubim pe aproapele ca pe noi înșine.

Cred că la aceste două porunci se poate rezuma întreaga noastră învățătură ortodoxă. Să ne imaginăm cum ar fi lumea în care trăim dacă am reuși, cu toții, să iubim pe cei din jurul nostru ca pe noi înșine. Cu certitudine o astfel de lume ar întruchipa Raiul.

Din păcate vedem că oamenii au devenit tot mai indiferenți față de grijile și necazurile celor din jur și odată cu aceasta tot mai multe pedepse se abat asupra omenirii!

Vă scriu aceste rânduri pentru a vă face cuvenitele urări de Sfânta Înviere dar și pentru a vă mulțumi că sunteți atât de buni. Ca prin credința dumneavoastră, prin dragostea față de aproapele, faceți ca Dumnezeu să nu se mânie pe noi și să ne mai dea o șansă!

Vă mulțumesc pentru că mi-ați întărit credința că suntem un popor de oameni blânzi, credincioși și milostivi. Am trăit în acești doi ani de zile, de când sunt preot în această parohie, clipe de fericire deosebite.

Am reușit cu ajutorul dumneavoastră să facem atâtea lucruri minunate, cât nu credeam că este posibil să faci în două vieți.

A trecut un an de la strigătul meu de ajutor pentru copiii din parohia pe care o păstoresc și rugămintea mea a fost auzită în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, dar cel mai departe a ajuns la cer, la Dumnezeu... Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi...

S-au întâmplat miracole în parohia noastră. M-am minunat și mă minunez în fiecare zi, nu găsesc cuvinte să exprim bucuria pe care am simțit-o și o simt de fiecare dată când un copil îmi zâmbește cu sufletul. Și nu orice copil, ci unul care până acum puțin timp, nu știa să râdă, nu știa să primeasca nimic pentru că nimeni nu-i oferise nimic.

Vă mulțumesc din tot sufletul pentru că m-ați ajutat să trăiesc aceste clipe! Vă mulțumesc în numele tuturor copiilor care s-au bucurat de ajutorul dumneavoastră și au avut motiv să zâmbească! Vă mulțumesc pentru că împreună am reușit să schimbăm viața lor în mai bine!

Spuneam că la noi s-au întâmplat miracole, da, chiar s-au întâmplat și o să vă spun la ce fel de miracole mă refer!

Când am ajuns în parohia aceasta am fost foarte necăjit. Prima impresie, atunci când am vazut cât de săraci sunt oamenii, judecând după aspectul caselor, a curților și mai ales a casei parohiale care stătea parcă să se darame, a fost că ar fi bine să mai aștept sau să cer altă parohie. Am intrat apoi în Biserică și mi-a plăcut foarte mult, am simțit ceva plăcut. Am aflat apoi că hramul Bisericii este Sfânta Muceniță Filofteia. Asta m-a determinat să-mi schimb acea impresie neplacută! Am zis că nu e întâmplător ceea ce mi se întâmplă și că Dumnezeu are un anumit plan cu mine.

Îmi aduc aminte că, la moartea mamei mele, copil fiind, am făcut o mulțime de promisiuni Lui Dumnezeu, numai să o lase pe mama în viață! Am crezut atunci că Dumnezeu nu m-a auzit. Eram chiar furios. Nu înțelegeam de ce Dumnezeu vrea să mă pedepsească pe mine și pe ceilalți trei frați mai mici! Nu înțelegeam că planurile Lui Dumnezeu sunt imposibil de înțeles de noi oamenii. Că suntem prea mici să-l înțelegem pe Dumnezeu! Acum știu că Dumnezeu este iubire pentru că, chiar dacă mama a plecat la cer, Dumnezeu a trimis oameni cu suflete deosebite care ne-au ajutat! Fără ajutorul lor nu aș fi putut fi astăzi aici. Astfel, cred că ajutorul pe care l-am primit trebuie răsplătit.

Dumnezeu m-a adus aici ca să am posibilitatea să întorc ajutorul primit și tot Dumnezeu mi-a trimis ajutoare de nădejde, ca sporul să fie mai mare. Și mare a fost sporul pentru că multe lucruri s-au întamplat aici cu ajutorul dumneavoastră.

Printre acestea se numără faptul că Mihai și Cătălin, cei doi copii salbatici care mâncau mălai cu apă rece, au primit mâncare aproape în fiecare săptămână, de un an de zile, au geamuri pentru ferestre, au un wc nou și cel mai important este că ei merg la grădiniță.

Jeni, fetița care învață bine, a avut căldură în casă toată iarna, pentru că am avut cu ce să cumpărăm lemne, a primit mâncare săptămânal dar și rechizite, cărți, butelie pentru aragaz, medicamente, a mers în excursie etc!

De fapt, toți cei 53 de copii care au nevoie de ajutor au avut parte de multe bucurii pentru că orice problemă au avut, am reușit să o rezolv cu ajutorul dumneavoastră!

Am reușit să forăm o fântână la 60 metri adâncime în curtea bisericii și acum toți oamenii din parohie vin și iau apă de aici. Am construit o căsuță pentru o familie cu 5 copii care locuiau într-o cămăruță de 12 metri pătrați. Suntem pe ultima sută de metri în ceea ce privește finalizarea centrului social, acolo unde aș vrea ca toți copilașii să primească o masă caldă pe zi și să învețe. Am amenajat un spațiu de joacă pentru ei. Avem în construcție o magazie pentru alimente și o altă căsuță din baloți de paie.

Am reușit să evităm abandonul școlar pentru Cosmin, un băiat aflat în clasa a IX a, plătindu-i lunar masa și căminul la liceu. Cinci din cele cinsprezece familii mai nevoiașe primesc pâine in fiecare zi.

Adrian, un copil cu strabism a primit ochelari de vedere și avem intenția să-l ducem la operație. Doamna Nadia, o femeie care a rămas fără un picior de la genunchi în jos a primit o proteză în valoare de 7000 RON. În fiecare duminică, toți copiii au primit dulciuri și alimente la Biserică!
Tot cu sprijinul dumneavoastră am reușit să trimitem copiii în excursie, în tabara etc.

Sunt multe alte lucruri frumoase care s-au întâmplat aici și pe care dacă le-aș scrie ar trebui să vă țin prea mult în fața monitorului.

Pentru toate acestea vă rămân recunoscător și nu pot face altceva decât să mă rog pentru dumneavoastră, pentru ca Dumnezeu să vă răsplătească grija față de aproapele, dragostea față de cei aflati în nevoință și bunătatea sufletului!

Vă mulțumesc încă odată și vă doresc tot binele din lume, împliniri sufletești și fie ca Lumina Învierii să vă lumineze viața chiar și dincolo de moarte!

Cu dragoste și multă recunoștință, preot Tudor Marian și copiii din Glodeanu!"

sâmbătă, 31 martie 2012

Căsuța din poveste

La câteva zile după ce zăpada s-a topit la Glodeanu s-au reluat lucrările la centrul social. Clădirea se ridică la fel ca o căsuță din poveste și ne face să fim foarte fericiți. Dăm slavă lui Dumnezeu și sperăm ca până la vară, copiii de care are grijă părintele Marian Tudor să poată lua masa aici, să poată face lecții și alte activități educative. Mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi și care au făcut eforturi pentru a aduce o rază de soare în sufletul acestor copii.

duminică, 26 februarie 2012

Un fel de bilanț

Am ajuns la Glodeanu dimineață, pe la ora 10 și jumătate. Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian ne-au însoțit în această călătorie frumoasă. Cu ajutorul lor am putut șă să ducem toate darurile la destinație. Am privit totul ca pe un dar de Sus, pentru că nu am fi avut cum să ducem toate donațiile doar cu mașina noastră.
Drumul este acum accesibil. Zăpada din sat nu s-a topit însă. Drumul păstrează pe alocuri senzația că te afli într-un tunel de zăpadă. Tonurile de alb au fost înlocuite de o zăpadă murdară. Pe ulițe e mult noroi și din loc în loc sunt bălți. S-a schimbat registrul doar. Sentimentul că ești departe de civilizație, de lume rămâne. Nu știu de ce.
Când am ajuns, părintele ținea liturghia. Am intrat în biserică și am constatat cu bucurie că era plină de oameni. De fapt, cei mai mulți erau copiii.
Când i-am văzut pe cei mici cum îngenunchează în fața altarului și rostesc “Tatăl nostru” m-am bucurat din toată inima. Unii vin la slujbă de la câțiva kilometri distanță, pe jos, prin frig. Vin și se bucură. Se strâng în jurul părintelui, așa cum se întâmpla și în lumea satului de odinioară, în care preotul era un reper pentru comunitate.

La sfârșitul slujbei au urmat îmbrățișările. Lore, Jeni, Florina, Maria, Ana, Cristinica, Mario și chiar Cătălin și Mihai au fost prezenți la slujbă. Cătălin și Mihai, adică cei doi copii care au probleme de comunicare și apar în reportajul de la “În premieră”. Erau frumos îmbrăcați și au stat toată slujba lipiți de mama lor. M-am bucurat mult că i-am revăzut atât de schimbați față de prima noastră întâlnire și chiar am fost surprinsă ca mama lor m-a recunoscut și mi-a vorbit.
Întotdeauna sentimentul de bucurie l-am descris mai greu. Sper și mă rog lui Dumnezeu ca acești copii din Glodeanu să aibă o șansă. Să facă mai mult decât au reușit părinții lor și să înmulțească talantul, cum se spune.
La finalul slujbei am organizat alimentele pe care le-am primit de la voi. Unde-s mulți puterea crește. Așa că Alex, Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian și câțiva tineri care-l ajută pe părintele au făcut ca pregătirea pachetelor să meargă destul de repede. Am făcut mai multe pungi consistente în care am pus alimentele pe care le-am dus noi, dar și din alimentele pe care le primise părintele, din alte donații.

Pungile au conținut cu aproximație următoarele produse (ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste diverse, lapte, margarină, zacuscă, dulceață, compot, conserve diverse, biscuiti, sare, un bidon cu apă, conserve mazăre, bulion etc).

Am împărțit darurile copiilor din biserică iar părintele ne-a spus câți copii sunt în fiecare familie pentru a putea să ne orientăm câte pungi să le dăm.
Hainele i le-am lăsat părintelui ca să le împartă ulterior. La fel și laptele praf.

Iulia, tanti Georgeta și doamna Jeni
Apoi am mers cu Alex la tanti Georgeta și la Iulian. Le-am dus o pungă plină cu alimente și mai multe cutii și pungi cu haine și încălțăminte, pe care le-am primit special pentru ei. Pe drum ne-am întâlnit cu Iulian și mama lui care venise de la București, acasă. Mi-a povestit că a stat câteva ore ca să o ia cineva la ocazie. Doamna Jeni lucrează la București pentru chinezi și stă în chirie într-un imobil unde nu există gaz. Nu-i e deloc ușor dar face asta pentru că știe că nu poate să-l crească pe Iulian dintr-o alocație de 42 RON. Îmi spunea că vrea să-și găsească un loc de muncă în Buzău, ca să fie mai aproape de Iulian. I-am luat pe amândoi în mașină și la scurt timp am rămas suspendați în zăpadă. Noroc că eram aproape de niște case și doamna Jeni a cerut ajutor. O lopată și intențiile bune, fac minuni câteodată. Am ieșit relativ repede din nămeți cu mașina, pentru că ne-a trimis Doamne, Doamne ajutoare. Tanti Georgeta are sufletul la fel de îndurerat. Ne-a mulțumit pentru daruri și ne-a spus că tot la căsuța ei se gândește. Că vrea doar atât, să aibă unde să pună capul pe pernă și un acoperiș deasupra capului. Pe locul unde a fost casa care a ars, cu ajutorul lui Dumnezeu intenționăm ca la primăvară să ridicăm o casuță. Dacă doriți să donați materiale de construcții pentru tanti Georgeta și Iulian vă rog să-l sunați pe părintele Marian Tudor la numărul 0720281634. Pentru alte donații, până când își va face tanti Georgeta buletinul ca să putem deschide un cont direct pe numele dânsei, puteți să trimiteți bănuți tot în contul părintelui, cu rugămintea să specificați “Pentru Iulian și pentru tanti Georgeta”.
(CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian)
Există un om cu suflet mare care s-a oferit să doneze fier și BCA pentru noua căsuță.
Nadia Radu cu fiica ei

Pe drumul de întoarcere ne-am oprit și în casa doamnei Nadia Radu. O femeie cu mult bun simț. Nadia are două fete, Carmen și Loredana. Cea mare muncește într-un restaurant, la București. Cea mică este la școală, în Glodeanu. Nadia a rămas fără un picior în urma unui accident iar proteza pe care o are trebuie schimbată. Mi-a spus că nu este bine făcută și îi provoacă răni. Nadia are o pensie de 350 ron. Soțul a fost bolnav de meningită și are o pensie similară. 350 ron. O proteză nouă costă în jur de 2700 ron. Cei de la Casa de Pensii i-au spus Nadiei că are dreptul la o nouă proteză gratuită, în 2015. Nadia mi-a crut ajutorul. Dacă doriți să o ajutați sau cunoașteți pe cineva care are puterea să o facă o puteți suna pe Nadia la numărul 0760062509.
Cam așa a fost la Glodeanu. Pe scurt.
DONAȚIILE:
HAINE (11 saci, 6 plase mari, 4 plase medii, 3 cutii mari și 3 pungi pentru tanti Georgeta, 1 pungă pentru Iulian);
ÎNCĂLȚĂMINTE (1 plasă);
ALIMENTE (12 pungi cu alimente neperisabile făină, mălai, zahăr, biscuiţi, orez, paste, ulei, zacuscă, mazăre, covrigei etc, 20 de bidoane de 5 l de apă plată);
DIVERSE (un pat de copil, cu cărucior, o bicicletă, o tricicletă, 4 pungi de pampers, 1 pungă cu lumânări, 1 pungă cu tetine, biberoane, 1 pungă cu cărți);
BANI (din banii care s-au donat am cumpărat 10 cutii de lapte praf. Restul, 1157 RON i-am dat părintelui ca să cumpere dânsul ce mai este nevoie).
Ca de obicei nu o să am cuvinte suficiente să le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit comunitatea din Glodeanu în această perioadă. Prieteni, colegi, bloggeri, necunoscuţi, oameni, fundaţii, asociaţii, instituţii, un trust de presă (Intact) şi două televiziuni (Antena 1 & Antena 3). Recunosc că a fost o lună grea și pentru mine. Poate chiar i-am exasperat pe cei care mă cunosc. Îmi cer iertare pentru asta și mă înclin în fața tuturor celor care au răspuns apelului meu.
Am făcut o listă comună de mulţumire cu toţi cei care s-au implicat în ultima lună şi au ajutat oamenii, bătrânii şi copiii din comuna Glodeanu Siliştea. Lista este mult mai bogată, pentru că au fost persoane care s-au dus personal la Glodeanu cu lemne sau alimente sau au făcut donaţii în contul părintelui. Sau au dorit să rămână anonimi. Voi completa lista pe măsură ce primesc toate numele. Dacă am omis pe cineva vă rog să mă iertaţi.
Un MULŢUMESC cu M mare pentru:
Maria Coman, Theodora Massini, Simona Gherghe, Alin si Alina Mărginean, Liliana Şerbănescu, Nicoleta F. şi soţul, Andreea Parepa, Iuliana, Diana şi Andrei Cristescu, Costi B., clasa a XII-a B a Liceului Elena Cuza din București și doamna dirigintă Laura Anton, Elena Nan, Aurelian Nebel şi Fundaţia Resurse Regionale, Nadina Câmpean şi colegii de la matinalul Antenei 3, Mihaela Plăiaşu şi prietenii săi care au trimis daruri, George Gâdea, Alexandra şi Cătălin Grigore, Doina Moraru, Ani Creţu şi Laurenţiu Pinter, Sorin si Irina Munteanu, Bogdana Dobre, Miruna Ionescu, Florentin Duban şi Asociaţia Orthograffiti, Iulia Zavate, Daniela și Claudiu, Monica Daniela, Roxana din Constanţa, Diana Codreanu, Floarea Iovicin, Vlad Plăcintă, Ciprian Sterian şi Sorin Dinco de la "Observator Buzoian", Daniela Andrei, Elena M., Sebastian și Andreea Sava, toți care au făcut donaţii directe în contul părintelui, Andreea Berecleanu şi cei trei medici de la Fundaţia Regina Maria care au acordat asistenţă medicală celor care aveau aşa de multă nevoie de ea, trustul Intact, Fundaţia Mereu Aproape, Observator şi Antena3 care au dus ajutoare la Glodeanu, colegii mei Carmina Othman, Sonia Simionov, Sabina Iosub, Alfred Schupler, Dan Barciu, Ciprian Stan, Adriana Pava, Adelana Nistoreasa, Anita Panait, Sandra Stoicescu, Mihai Gâdea, Adi Bonciu (şi toate echipelor de filmare care au relatat situaţia din Glodeanu şi au contribuit astfel la rezolvarea situaţiei de acolo), voluntarii din trustul Intact care au ajutat la deszăpezire și nu numai, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Alin Maghiar, Inspectoratul General de Aviaţie din MAI, Brigada Specială a Jandarmeriei Bucureşti, Vlad Colceriu, Nina Rizoiu, preotul Adrian Stănescu şi Asociaţia Filantropică Sfântul Apostol Ştefan, Monica şi Mihnea Bene, Georgeta Ortfloff, Câmpean Smaranda, toți celor care au scris pe bloguri, despre Iulian şi tanti Georgeta dar şi despre situaţia oamenilor din Glodeanu.
Mulţumiri tuturor celor au ajuns în ultimele săptămâni la Glodeanu, care au dat un telefon şi au ajutat la deszăpezire, care au făcut o donaţie, care au salvat o viaţă, care au îmbrăţişat un suflet...
Nicoleta Țintea
P.S. Mai multe fotografii puteți să vedeți pe pagina de facebook a copiilor din Glodeanu.
http://www.facebook.com/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buzău/174418775939258

joi, 16 februarie 2012

Iulian și bunica lui la Observator

Tanti Georgeta și Iulian și-au revăzut ieri casa care le-a ars în urma unui incendiu. Durerea e greu de exprimat în cuvinte. Imaginile vorbesc singure.
Cei care vor să-i ajute îl pot suna pe părintele din Glodeanu la numărul 0720.281.634.

O rază de speranță

Andreea Berecleanu a fost astăzi la Glodeanu împreună cu trei medici de la Regina Mare. Un lucru extraordinar, pentru că în comună există un singur medic care trece din când în când să acorde asistență medicală. Cât timp au fost drumurile blocate oamenii au fost izolați. Au rămas fără medicamente și nu au avut posibilitatea să fie consultați de un medic.


Semne de viață

Trustul Intact, din care fac parte Observatorul și Antena 3 împreună cu Fundația Mereu Aproape au fost ieri la Glodeanu cu alimente, pături, geci groase, lanterne. Câțiva voluntari din trust au muncit toată ziua cu multă dăruire pentru a împărți darurile. Mulțumim din inimă sponsorilor și tuturor celor care au participat la această acțiune.

luni, 13 februarie 2012

Ultimele imagini de la Glodeanu

Ultimele imagini de la Glodeanu arată dimensiunea dezastrului. După ce televiziunile au plecat
s-au evaporat și utilajele de deszăpezire din zonă. Munți de zăpadă au acoperit totul. Situația nu pare să se remedieze prea curând. Nu uitați că strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu până pe 22 februarie. Pentru detalii puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com Vă mulțumim.

duminică, 12 februarie 2012

Întinde o mână oamenilor încercați de iarnă din Glodeanu

Mi-e greu să explic prin ce stări am trecut în ultimele zile. Mai întâi am văzut cu ochii minții dezastrul din zonă. A început totul cu două sms-uri pe care le-am primit marți seara, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Vorbisem ultima dată pe 5 februarie, adică duminică seara la telefon despre situația disperată a bătrânei care a rămas fără casă, după ce bordeiul i-a ars complet într-un incendiu. Bătrâna a rămas practic pe drumuri, împreună cu nepotul ei, Iulian, un băiat de 13 ani. Un copil orfan de tată. Părintele îmi spunea că este foarte multă zăpadă în sat și că de vineri nimeni nu a văzut vreun picior de utilaj în comună. Am vorbit despre situația lui Iulian care a ieșit din casa în flăcări, doar cu hainele de pe el. Părintele mi-a spus că imediat ce se oprește ninsoare se va duce la Buzău ca să-i cumpere copilului măcar un rând de haine. Dar ninsorile i-au dat peste cap planurile.

Marți seara părintele mi-a dat următorul mesaj, de pe un număr de cosmote:

"Suntem izolați aici. Nu avem curent, apă, semnal la fix sau mobil, pe drum nu a fost niciun utilaj. Stăm ca-n Siberia."

Primul imbold a fost să sun la 112. Ceea ce am și făcut. Nu le-am spus că sunt jurnalist. M-am gândit să le semnalez situația pentru că îmi închipuiam că s-ar putea să nu știe care sunt problemele de la Glodeanu având în vedere că nu exista semnal pe telefonul mobil. În baza de date se putea vedea însă ușor că sunt jurnalist, pentru că am sunat de pe telefonul de serviciu, așa că mi s-a spus că "s-a luat legătura cu autoritățile locale competente și că pentru alte informații să iau eu legătura cu purtătorul de cuvânt al ISU". Eu făcusem deja asta. Sunasem la Buzău și purtătorul de cuvânt de la ISU mi-a spus că nu au ce să facă. Așa e în tot județul. E viscol. Un răspuns care nu m-a mulțumit deloc.

Am încercat să-l sun pe părintele dar telefonul apărea ca închis. Am insistat. A urmat al doilea mesaj. Și mai cumplit decât primul.

"Problema este că în satul vecin a murit părintele și nu putem face nimic până când nu vine IML-ul. Familia așteaptă neputincioasă. Mai avem o femeie care așteaptă din zi în zi să nască. Pe zi ce trece sunt nămeți tot mai mari."

În noaptea aia nu am prea dormit. Am sunat pe unde am știut. Unde m-a dus capul să sun. Am scris pe facebook. Imediat după ce a văzut mesajul, un prieten a sunat și el la 112 ca să semnaleze situația. Mă gândeam la gravidă. La familia preotului ce trebuia să fie înmormântat. La oamenii și copiii care stau în beznă. Flămânzi. Am ațipit doar cu gândul că pe timpul nopții nu se poate face oricum nimic.

Miercuri dimineața am luat totul de la capăt. Am sunat în stânga și-n dreapta. Nu doar eu. Și alți oameni dragi mie. Situația nu s-a rezolvat însă. Utilajele nu au ajuns în zonă. Faptul că puteam să comunic cu părintele foarte greu, mai mult prin sms-uri mă făcea să-mi închipui cele mai negre scenarii. Neoficial am aflat că autoritățile au doar două utilaje la nivel de județ. Nu știu dacă este adevărat dar așa mi s-a spus. Că Prefectura Buzău nu a cerut ajutorul armatei de pildă, pentru a ajunge în zonă. Iar armata nu intervine dacă nu i se solicită ajutorul. Că există un conflict între cei care trebuie să curețe drumurile naționale și cele județene. Placa oficială, mulțumitoare pentru autorități era că "pe E85 se circulă". Întrebat miercuri seara dacă este mulțumit de modul în care s-a intervenit în Buzău, prefectul Paul Beganu a spus că nu se poate pronunța încă... dar că au fost momente în care s-a simțit depășit. După părerea mea ca să te simți depășit trebuie mai întâi să faci ceva pentru oameni. Să închiriezi utilaje, dacă nu ai. Să aduci din județele vecine. Să ceri ajutor la MApN. Sau la orice firmă privată care te-ar putea sprijini.

Toată ziua de miercuri m-am simțit neputincioasă. Revoltată. Frustrată. Nu știu. Spuneți-i cum vreți. Miercuri seara drumul era în continuare închis. Echipele de filmare nu puteau să ajungă acolo. Părintele făcea ture pe jos, kilometri întregi, între satul Cârligu Mare și Văcăreasca. A mers din casă în casă împreună cu câțiva bărbați mai tineri. A ajutat la deszăpezire. Mi-a povestit cum a găsit-o pe o bătrână în casă, moartă de foame. Nu mai ieșise din casa îngropată în nămeți de trei zile. Tot atunci mi-a spus că a murit încă un bătrân din sat. A fost găsit înghețat. Eu eram tot mai îngrozită.

Joi dimineața l-am sunat pe prefect. De fapt l-am sunat și miercuri dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus că a luat legătura cu primarul din zonă. L-am întrebat care primar. Pentru că primarul din Cârligu Mare nu mai este în funcție pentru că a fost arestat în urmă cu câteva luni. În fine. Joi a ajuns în zonă colega mea, Carmina Othman cu operatorul Dan Barciu. Carmina a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-i ajute pe oamenii din Glodeanu. Pentru asta îi mulțumesc mult. Încet, încet lucrurile au început să se miște. Privind imaginile filmate am simțit și mai multă revoltă. Față de autorități, față de toți cei care au stat toată săptămâna liniștiți acasă, în fotoliu fără să miște un deget pentru acești oameni deși sunt plătiți să facă ceva pentru ei.

De la o zi la alta am crezut că lucrurile se vor rezolva la Glodeanu. Dar nu a fost așa. Sâmbătă, după ce toate televiziunile au făcut transmisii peste transmisii utilajele au umplut comuna iar drumul a fost deschis. L-am văzut pe Iulian, băiatul de 13 ani la televizor la Antena 3. Colega mea Sabina Iosub a vorbit cu bunica lui. O femeie demnă care tremura de frig. Avea doar două bluze pe ea. Adică hainele cu care ieșise în noaptea în care i-a ars casa. A povestit că se va muta în grajd, când se mai încălzește. Acum stă cu nepotul la una din fetele ei care o găzduiește doar cât e ger. De plâns a plâns doar când a trecut prin fața casei care a ars. Asta mi-a spus soția părintelui.

Acum e duminică seara. Și lucrurile sunt la fel de incerte. Drumul a fost iar închis pentru că a început să ningă. Pe ulițe zăpada e tot cât casa. Și lângă case, tot așa. Problema curentului electric nu s-a rezolvat. Oamenii au nevoie de lemne pentru foc și de lumânări, pentru că stau în beznă. Și de alimente.

Prin urmare propun să ne mobilizăm. Să-i ajutăm fiecare, cum putem pe oamenii care sunt blocați de nămeți. Am primit câteva mesaje de la cei care au încă în zonă rude sau părinți care se luptă cu troienele. Nu-mi pot scoate din cap imaginea bătrânilor în bordeiele lor, blocați de urgia albă. Fără mâncare sau fără apă.

CUM PUTEȚI AJUTA:
1. DONAȚII ÎN BANI

Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".

Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.
Titular cont: Tudor Marian

Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.

P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".

2. DONAȚII ÎN PRODUSE

Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.

Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.

Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).

Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.

Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com

3. PACHETE PRIN POȘTĂ

Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.

Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.

Adresa unde se pot trimite pachetele:
Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon:0720281634

Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor.
Nicoleta Țintea

vineri, 10 februarie 2012

Un strop de speranţă

Utilajele au reuşit să facă drum astăzi, prin Glodeanu. Au ajuns şi în satul Cârligu Mare. Casele sunt în continuare îngropate în nămeţi. Tanti Tanţa a fost dusă la spital. Jandarmii au dus mâncare sătenilor apă, pâine şi conserve. Aurelian Nebel, de la Asociaţia Resurse Regionale a trimis de asemenea alimente. Sperăm ca lucrurile să se îndrepte cât mai curând. Mulţumim tuturor pentru susţinere.

joi, 9 februarie 2012

Infern la Glodeanu

Aici puteți să vedeți dezastrul de la Glodeanu. Imaginile nu au nevoie de cuvinte. Oamenii sunt la capătul puterilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi au ajuns și utilajele în comună iar la această oră se lucrează. După aproape o săptămână în care nimeni nu s-a interesat de soarta celor îngropați în nămeți. Așa cum puteți vedea în reportaj, părintele Marian Tudor a fost la doi bătrâni care au rămas fără mâncare. Și nu numai. Oamenii sunt disperați mai ales că unii sunt bolnavi și au nevoie de medicamente. Au nevoie de hrană. De apă. Ca să nu mai spunem de curentul electric. Toți speră ca acest calvar să se sfârșească mai repede. Cât mai repede posibil.

marți, 7 februarie 2012

ANUNŢ

Comuna Glodeanu Siliştea este blocată total de nămeţi. Nu este nici curent electric.


Din acest motiv telefonul părintelui este închis. Vă rugăm pe cei care doriţi să-l ajutaţi pe Iulian, băiatul a cărui casă a ars săptămâna trecută să-l sunaţi din nou pe părintele Marian Tudor, peste câteva zile. Vă mulţumim.


P.S. Vă rog să nu uitaţi de Iulian.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Incendiu la Glodeanu. Ajutați-l pe Iulian

UN COPIL. O BUNICĂ. ȘI UN INCENDIU CARE I-A LĂSAT PE DRUMURI
Iulian împreună cu bunica lui
Închipuiți-vă doar pentru câteva clipe că nu mai aveți nimic. Nici pat, nici acoperiș deasupra capului, nici bani, nici mâncare, nici încălțări, nici acte, nici caiete, nici sobă, nici micile amintiri păstrate cu drag în vreo cutie prăfuită.

Închipuiți-vă pentru câteva secunde că aveți 13 ani și nu mai aveți nimic. Doar o pijama ponosită cu care ați ieșit în mare grabă când focul v-a cuprins umila gospodărie în care stăteați singur cu bunica.

Închipuiți-vă că aveți 13 ani și că inima voastră sângerează încă pentru că anul trecut ați rămas fără tată. Pe mama o vedeți mai rar. Ca să aveți ce mânca s-a angajat la 100 de kilometri distanță, în Capitală.

Închipuiți-vă că dormiți la niște rude care v-au promis că vă găzduiesc, doar până când se mai încălzește vremea. După aceea nu știți unde o să vă duceți pentru că nu puteți dormi sub cerul liber.

Închipuiți-vă că luni trebuie să mergeți la școală. Prin satul plin de troiene. Voi nu aveți nici cu ce să vă încălțați. Nici geacă groasă, nici pantaloni, nimic. Acum din ceea ce însemna „acasă” au mai rămas doar niște pereți.

Din păcate această poveste nu este una imaginară. Iulian, un băiețel de 13 ani din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu a rămas pe drumuri împreună cu bunica lui, în vârstă de 67 de ani. Tatăl i-a murit anul trecut, iar mama a plecat să câștige o pâine la București ca să poată să-l întrețină. Casa le-a ars acum două zile iar Iulian nu are nici măcar cu ce să se îmbrace.

PĂRINTELE MARIAN TUDOR NE CERE AJUTORUL

Sunt sigură că Dumnezeu a avut planul său când a pus un păstor bun, în satul Cârligu Mare din Glodeanu. Pentru că iată, la Glodeanu este nevoie de ajutor. Dacă nu ar fi fost părintele Marian Tudor probabil că nu am fi aflat de necazul care s-a abătut asupra acestei familii din parohia pe care o păstorește.

Părintele s-a dus ieri, prin viscol să-l vadă pe Iulian ca să-mi dea toate informațiile necesare, pentru a vă putea spune cum putem să-l ajutăm. A rămas și dânsul înzăpezit. Iată ce mi-a scris pe mail, la întoarcere:

Am reușit să ajung la copil, cu greu, am rămas împotmolit dar Dumnezeu a făcut să treacă pe acolo un grup de tineri care m-au ajutat să ies din nămeți! Iulian are 13 ani. Este în clasa a VII-a. Bunica lui, tanti Georgeta are 67 de ani, dar arată de 75!

Bătrânica mi-a spus că e voia Lui Dumnezeu să-i ardă casa și știe El Bunul de ce o biciuiește așa! Și-a mai adus aminte că a citit cândva că Dumnezeu îi biciuiește pe cei pe care îi iubește și astfel are încredere mare că nu vor rămâne pe drumuri! I-am întrebat ce ar avea nevoie și nu au știut ce să-mi spună, mi-au răspuns că au doar ce văd, pe ei.

Cel mai urgent au nevoie de haine groase, geci și încălțăminte! Iulian poartă măsura 40 la picior, iar bunica lui, 39. Apoi au nevoie de materiale de construcții, aragaz, butelie, televizor, mobilier, de tot ceea ce este strict necesar într-o casă! Iulian are nevoie de toate manualele pentru clasa a VII-a. Rechizitele și ghiozdanul le am pentru el.

Am vorbit și cu mama lui Iulian la telefon și încă nu vrea să creadă că nu a rămas nimic din casă! Din păcate nu poate ajunge acasă din cauza drumurilor blocate.”

CUM PUTEȚI SĂ AJUTAȚI:

Eu cred că Dumnezeu i-a luat casa acestui copil pentru a ne încerca și pe noi. Pentru a vedea dacă putem să dăm o mână de ajutor unui copil și unei bătrâne care au rămas pe drumuri. Dacă doriți să-i ajutați, puteți să luați direct legătura cu părintele Marian Tudor din Glodeanu, la numărul de telefon 0720.281.634

Dacă doriți să le trimiteți un pachet cu haine, mâncare sau orice credeți că le este de folos, puteți să trimiteți prin poștă pachetul pe adresa:
Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260.
Să specificați vă rog pe pachet, „Pentru Iulian, băiețelul care a rămas fără casă”.

Dacă doriți să faceți o donație pentru acest copil puteți să trimiteți bănuți în contul părintelui din Glodeanu și să specificați „DONAȚIE PENTRU IULIAN”.
CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian

Iulian și bunica lui au nevoie de o casă. Dacă cunoașteți persoane care pot să-i ajute cu materiale de construcții pentru a-și face o nouă locuință pe locul celei care a ars vă rog să-l sunați pe părintele. Despre incendiul care a mistuit casa lui Iulian puteți să citiți și aici. Mai jos puteți să vedeți câteva fotografii din timpul incendiului. Vă mulțumesc tuturor!

Casa lui Iulian, în timpul incendiului
Incendiul
Intervenția pompierilor
Ce a rămas în urma incendiului