Un fel de bilanț

Am ajuns la Glodeanu dimineață, pe la ora 10 și jumătate. Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian ne-au însoțit în această călătorie frumoasă. Cu ajutorul lor am putut șă să ducem toate darurile la destinație. Am privit totul ca pe un dar de Sus, pentru că nu am fi avut cum să ducem toate donațiile doar cu mașina noastră.

Drumul este acum accesibil. Zăpada din sat nu s-a topit însă. Drumul păstrează pe alocuri senzația că te afli într-un tunel de zăpadă. Tonurile de alb au fost înlocuite de o zăpadă murdară. Pe ulițe e mult noroi și din loc în loc sunt bălți. S-a schimbat registrul doar. Sentimentul că ești departe de civilizație, de lume rămâne. Nu știu de ce.

Când am ajuns, părintele ținea liturghia. Am intrat în biserică și am constatat cu bucurie că era plină de oameni. De fapt, cei mai mulți erau copiii.

Când i-am văzut pe cei mici cum îngenunchează în fața altarului și rostesc “Tatăl nostru” m-am bucurat din toată inima. Unii vin la slujbă de la câțiva kilometri distanță, pe jos, prin frig. Vin și se bucură. Se strâng în jurul părintelui, așa cum se întâmpla și în lumea satului de odinioară, în care preotul era un reper pentru comunitate.

La sfârșitul slujbei au urmat îmbrățișările. Lore, Jeni, Florina, Maria, Ana, Cristinica, Mario și chiar Cătălin și Mihai au fost prezenți la slujbă. Cătălin și Mihai, adică cei doi copii care au probleme de comunicare și apar în reportajul de la “În premieră”. Erau frumos îmbrăcați și au stat toată slujba lipiți de mama lor. M-am bucurat mult că i-am revăzut atât de schimbați față de prima noastră întâlnire și chiar am fost surprinsă ca mama lor m-a recunoscut și mi-a vorbit.

Întotdeauna sentimentul de bucurie l-am descris mai greu. Sper și mă rog lui Dumnezeu ca acești copii din Glodeanu să aibă o șansă. Să facă mai mult decât au reușit părinții lor și să înmulțească talantul, cum se spune.

La finalul slujbei am organizat alimentele pe care le-am primit de la voi. Unde-s mulți puterea crește. Așa că Alex, Iulia, George, Daniela și Claudiu, Andreea și Sebastian și câțiva tineri care-l ajută pe părintele au făcut ca pregătirea pachetelor să meargă destul de repede. Am făcut mai multe pungi consistente în care am pus alimentele pe care le-am dus noi, dar și din alimentele pe care le primise părintele, din alte donații.

Pungile au conținut cu aproximație următoarele produse (ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste diverse, lapte, margarină, zacuscă, dulceață, compot, conserve diverse, biscuiti, sare, un bidon cu apă, conserve mazăre, bulion etc).

Am împărțit darurile copiilor din biserică iar părintele ne-a spus câți copii sunt în fiecare familie pentru a putea să ne orientăm câte pungi să le dăm.

Hainele i le-am lăsat părintelui ca să le împartă ulterior. La fel și laptele praf.

Iulia, tanti Georgeta și doamna Jeni

Apoi am mers cu Alex la tanti Georgeta și la Iulian. Le-am dus o pungă plină cu alimente și mai multe cutii și pungi cu haine și încălțăminte, pe care le-am primit special pentru ei. Pe drum ne-am întâlnit cu Iulian și mama lui care venise de la București, acasă. Mi-a povestit că a stat câteva ore ca să o ia cineva la ocazie. Doamna Jeni lucrează la București pentru chinezi și stă în chirie într-un imobil unde nu există gaz. Nu-i e deloc ușor dar face asta pentru că știe că nu poate să-l crească pe Iulian dintr-o alocație de 42 RON. Îmi spunea că vrea să-și găsească un loc de muncă în Buzău, ca să fie mai aproape de Iulian. I-am luat pe amândoi în mașină și la scurt timp am rămas suspendați în zăpadă. Noroc că eram aproape de niște case și doamna Jeni a cerut ajutor. O lopată și intențiile bune, fac minuni câteodată. Am ieșit relativ repede din nămeți cu mașina, pentru că ne-a trimis Doamne, Doamne ajutoare. Tanti Georgeta are sufletul la fel de îndurerat. Ne-a mulțumit pentru daruri și ne-a spus că tot la căsuța ei se gândește. Că vrea doar atât, să aibă unde să pună capul pe pernă și un acoperiș deasupra capului. Pe locul unde a fost casa care a ars, cu ajutorul lui Dumnezeu intenționăm ca la primăvară să ridicăm o casuță. Dacă doriți să donați materiale de construcții pentru tanti Georgeta și Iulian vă rog să-l sunați pe părintele Marian Tudor la numărul 0720281634. Pentru alte donații, până când își va face tanti Georgeta buletinul ca să putem deschide un cont direct pe numele dânsei, puteți să trimiteți bănuți tot în contul părintelui, cu rugămintea să specificați “Pentru Iulian și pentru tanti Georgeta”.

(CONT: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău. Titular cont: Tudor Marian)

Există un om cu suflet mare care s-a oferit să doneze fier și BCA pentru noua căsuță.

Nadia Radu cu fiica ei

Pe drumul de întoarcere ne-am oprit și în casa doamnei Nadia Radu. O femeie cu mult bun simț. Nadia are două fete, Carmen și Loredana. Cea mare muncește într-un restaurant, la București. Cea mică este la școală, în Glodeanu. Nadia a rămas fără un picior în urma unui accident iar proteza pe care o are trebuie schimbată. Mi-a spus că nu este bine făcută și îi provoacă răni. Nadia are o pensie de 350 ron. Soțul a fost bolnav de meningită și are o pensie similară. 350 ron. O proteză nouă costă în jur de 2700 ron. Cei de la Casa de Pensii i-au spus Nadiei că are dreptul la o nouă proteză gratuită, în 2015. Nadia mi-a crut ajutorul. Dacă doriți să o ajutați sau cunoașteți pe cineva care are puterea să o facă o puteți suna pe Nadia la numărul 0760062509.

Cam așa a fost la Glodeanu. Pe scurt.

DONAȚIILE:

HAINE (11 saci, 6 plase mari, 4 plase medii, 3 cutii mari și 3 pungi pentru tanti Georgeta, 1 pungă pentru Iulian);

ÎNCĂLȚĂMINTE (1 plasă);

ALIMENTE (12 pungi cu alimente neperisabile făină, mălai, zahăr, biscuiţi, orez, paste, ulei, zacuscă, mazăre, covrigei etc, 20 de bidoane de 5 l de apă plată);

DIVERSE (un pat de copil, cu cărucior, o bicicletă, o tricicletă, 4 pungi de pampers, 1 pungă cu lumânări, 1 pungă cu tetine, biberoane, 1 pungă cu cărți);

BANI (din banii care s-au donat am cumpărat 10 cutii de lapte praf. Restul, 1157 RON i-am dat părintelui ca să cumpere dânsul ce mai este nevoie).

Ca de obicei nu o să am cuvinte suficiente să le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit comunitatea din Glodeanu în această perioadă. Prieteni, colegi, bloggeri, necunoscuţi, oameni, fundaţii, asociaţii, instituţii, un trust de presă (Intact) şi două televiziuni (Antena 1 & Antena 3). Recunosc că a fost o lună grea și pentru mine. Poate chiar i-am exasperat pe cei care mă cunosc. Îmi cer iertare pentru asta și mă înclin în fața tuturor celor care au răspuns apelului meu.

Am făcut o listă comună de mulţumire cu toţi cei care s-au implicat în ultima lună şi au ajutat oamenii, bătrânii şi copiii din comuna Glodeanu Siliştea. Lista este mult mai bogată, pentru că au fost persoane care s-au dus personal la Glodeanu cu lemne sau alimente sau au făcut donaţii în contul părintelui. Sau au dorit să rămână anonimi. Voi completa lista pe măsură ce primesc toate numele. Dacă am omis pe cineva vă rog să mă iertaţi.

Un MULŢUMESC cu M mare pentru:

Maria Coman, Theodora Massini, Simona Gherghe, Alin si Alina Mărginean, Liliana Şerbănescu, Nicoleta F. şi soţul, Andreea Parepa, Iuliana, Diana şi Andrei Cristescu, Costi B., clasa a XII-a B a Liceului Elena Cuza din București și doamna dirigintă Laura Anton, Elena Nan, Aurelian Nebel şi Fundaţia Resurse Regionale, Nadina Câmpean şi colegii de la matinalul Antenei 3, Mihaela Plăiaşu şi prietenii săi care au trimis daruri, George Gâdea, Alexandra şi Cătălin Grigore, Doina Moraru, Ani Creţu şi Laurenţiu Pinter, Sorin si Irina Munteanu, Bogdana Dobre, Miruna Ionescu, Florentin Duban şi Asociaţia Orthograffiti, Iulia Zavate, Daniela și Claudiu, Monica Daniela, Roxana din Constanţa, Diana Codreanu, Floarea Iovicin, Vlad Plăcintă, Ciprian Sterian şi Sorin Dinco de la "Observator Buzoian", Daniela Andrei, Elena M., Sebastian și Andreea Sava, toți care au făcut donaţii directe în contul părintelui, Andreea Berecleanu şi cei trei medici de la Fundaţia Regina Maria care au acordat asistenţă medicală celor care aveau aşa de multă nevoie de ea, trustul Intact, Fundaţia Mereu Aproape, Observator şi Antena3 care au dus ajutoare la Glodeanu, colegii mei Carmina Othman, Sonia Simionov, Sabina Iosub, Alfred Schupler, Dan Barciu, Ciprian Stan, Adriana Pava, Adelana Nistoreasa, Anita Panait, Sandra Stoicescu, Mihai Gâdea, Adi Bonciu (şi toate echipelor de filmare care au relatat situaţia din Glodeanu şi au contribuit astfel la rezolvarea situaţiei de acolo), voluntarii din trustul Intact care au ajutat la deszăpezire și nu numai, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Alin Maghiar, Inspectoratul General de Aviaţie din MAI, Brigada Specială a Jandarmeriei Bucureşti, Vlad Colceriu, Nina Rizoiu, preotul Adrian Stănescu şi Asociaţia Filantropică Sfântul Apostol Ştefan, Monica şi Mihnea Bene, Georgeta Ortfloff, Câmpean Smaranda, toți celor care au scris pe bloguri, despre Iulian şi tanti Georgeta dar şi despre situaţia oamenilor din Glodeanu.

Mulţumiri tuturor celor au ajuns în ultimele săptămâni la Glodeanu, care au dat un telefon şi au ajutat la deszăpezire, care au făcut o donaţie, care au salvat o viaţă, care au îmbrăţişat un suflet...

Nicoleta Țintea

P.S. Mai multe fotografii puteți să vedeți pe pagina de facebook a copiilor din Glodeanu.

http://www.facebook.com/pages/Copiii-din-Glodeanu-Buzău/174418775939258

Misiune pentru viață, la Glodeanu

Povești de viață la Glodeanu...

Iulian și bunica lui la Observator

Tanti Georgeta și Iulian și-au revăzut ieri casa care le-a ars în urma unui incendiu. Durerea e greu de exprimat în cuvinte. Imaginile vorbesc singure.

Cei care vor să-i ajute îl pot suna pe părintele din Glodeanu la numărul 0720.281.634.

Semne de viață

Trustul Intact, din care fac parte Observatorul și Antena 3 împreună cu Fundația Mereu Aproape au fost ieri la Glodeanu cu alimente, pături, geci groase, lanterne. Câțiva voluntari din trust au muncit toată ziua cu multă dăruire pentru a împărți darurile. Mulțumim din inimă sponsorilor și tuturor celor care au participat la această acțiune.

Prinși în închisoarea albă

La Glodeanu a trecut viscolul. Nu și problemele.

Ultimele imagini de la Glodeanu

Ultimele imagini de la Glodeanu arată dimensiunea dezastrului. După ce televiziunile au plecat

s-au evaporat și utilajele de deszăpezire din zonă. Munți de zăpadă au acoperit totul. Situația nu pare să se remedieze prea curând. Nu uitați că strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu până pe 22 februarie. Pentru detalii puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com Vă mulțumim.

Întinde o mână oamenilor încercați de iarnă din Glodeanu

Mi-e greu să explic prin ce stări am trecut în ultimele zile. Mai întâi am văzut cu ochii minții dezastrul din zonă. A început totul cu două sms-uri pe care le-am primit marți seara, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Vorbisem ultima dată pe 5 februarie, adică duminică seara la telefon despre situația disperată a bătrânei care a rămas fără casă, după ce bordeiul i-a ars complet într-un incendiu. Bătrâna a rămas practic pe drumuri, împreună cu nepotul ei, Iulian, un băiat de 13 ani. Un copil orfan de tată. Părintele îmi spunea că este foarte multă zăpadă în sat și că de vineri nimeni nu a văzut vreun picior de utilaj în comună. Am vorbit despre situația lui Iulian care a ieșit din casa în flăcări, doar cu hainele de pe el. Părintele mi-a spus că imediat ce se oprește ninsoare se va duce la Buzău ca să-i cumpere copilului măcar un rând de haine. Dar ninsorile i-au dat peste cap planurile.

Marți seara părintele mi-a dat următorul mesaj, de pe un număr de cosmote:

"Suntem izolați aici. Nu avem curent, apă, semnal la fix sau mobil, pe drum nu a fost niciun utilaj. Stăm ca-n Siberia."

Primul imbold a fost să sun la 112. Ceea ce am și făcut. Nu le-am spus că sunt jurnalist. M-am gândit să le semnalez situația pentru că îmi închipuiam că s-ar putea să nu știe care sunt problemele de la Glodeanu având în vedere că nu exista semnal pe telefonul mobil. În baza de date se putea vedea însă ușor că sunt jurnalist, pentru că am sunat de pe telefonul de serviciu, așa că mi s-a spus că "s-a luat legătura cu autoritățile locale competente și că pentru alte informații să iau eu legătura cu purtătorul de cuvânt al ISU". Eu făcusem deja asta. Sunasem la Buzău și purtătorul de cuvânt de la ISU mi-a spus că nu au ce să facă. Așa e în tot județul. E viscol. Un răspuns care nu m-a mulțumit deloc.

Am încercat să-l sun pe părintele dar telefonul apărea ca închis. Am insistat. A urmat al doilea mesaj. Și mai cumplit decât primul.

"Problema este că în satul vecin a murit părintele și nu putem face nimic până când nu vine IML-ul. Familia așteaptă neputincioasă. Mai avem o femeie care așteaptă din zi în zi să nască. Pe zi ce trece sunt nămeți tot mai mari."

În noaptea aia nu am prea dormit. Am sunat pe unde am știut. Unde m-a dus capul să sun. Am scris pe facebook. Imediat după ce a văzut mesajul, un prieten a sunat și el la 112 ca să semnaleze situația. Mă gândeam la gravidă. La familia preotului ce trebuia să fie înmormântat. La oamenii și copiii care stau în beznă. Flămânzi. Am ațipit doar cu gândul că pe timpul nopții nu se poate face oricum nimic.

Miercuri dimineața am luat totul de la capăt. Am sunat în stânga și-n dreapta. Nu doar eu. Și alți oameni dragi mie. Situația nu s-a rezolvat însă. Utilajele nu au ajuns în zonă. Faptul că puteam să comunic cu părintele foarte greu, mai mult prin sms-uri mă făcea să-mi închipui cele mai negre scenarii. Neoficial am aflat că autoritățile au doar două utilaje la nivel de județ. Nu știu dacă este adevărat dar așa mi s-a spus. Că Prefectura Buzău nu a cerut ajutorul armatei de pildă, pentru a ajunge în zonă. Iar armata nu intervine dacă nu i se solicită ajutorul. Că există un conflict între cei care trebuie să curețe drumurile naționale și cele județene. Placa oficială, mulțumitoare pentru autorități era că "pe E85 se circulă". Întrebat miercuri seara dacă este mulțumit de modul în care s-a intervenit în Buzău, prefectul Paul Beganu a spus că nu se poate pronunța încă... dar că au fost momente în care s-a simțit depășit. După părerea mea ca să te simți depășit trebuie mai întâi să faci ceva pentru oameni. Să închiriezi utilaje, dacă nu ai. Să aduci din județele vecine. Să ceri ajutor la MApN. Sau la orice firmă privată care te-ar putea sprijini.

Toată ziua de miercuri m-am simțit neputincioasă. Revoltată. Frustrată. Nu știu. Spuneți-i cum vreți. Miercuri seara drumul era în continuare închis. Echipele de filmare nu puteau să ajungă acolo. Părintele făcea ture pe jos, kilometri întregi, între satul Cârligu Mare și Văcăreasca. A mers din casă în casă împreună cu câțiva bărbați mai tineri. A ajutat la deszăpezire. Mi-a povestit cum a găsit-o pe o bătrână în casă, moartă de foame. Nu mai ieșise din casa îngropată în nămeți de trei zile. Tot atunci mi-a spus că a murit încă un bătrân din sat. A fost găsit înghețat. Eu eram tot mai îngrozită.

Joi dimineața l-am sunat pe prefect. De fapt l-am sunat și miercuri dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus că a luat legătura cu primarul din zonă. L-am întrebat care primar. Pentru că primarul din Cârligu Mare nu mai este în funcție pentru că a fost arestat în urmă cu câteva luni. În fine. Joi a ajuns în zonă colega mea, Carmina Othman cu operatorul Dan Barciu. Carmina a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-i ajute pe oamenii din Glodeanu. Pentru asta îi mulțumesc mult. Încet, încet lucrurile au început să se miște. Privind imaginile filmate am simțit și mai multă revoltă. Față de autorități, față de toți cei care au stat toată săptămâna liniștiți acasă, în fotoliu fără să miște un deget pentru acești oameni deși sunt plătiți să facă ceva pentru ei.

De la o zi la alta am crezut că lucrurile se vor rezolva la Glodeanu. Dar nu a fost așa. Sâmbătă, după ce toate televiziunile au făcut transmisii peste transmisii utilajele au umplut comuna iar drumul a fost deschis. L-am văzut pe Iulian, băiatul de 13 ani la televizor la Antena 3. Colega mea Sabina Iosub a vorbit cu bunica lui. O femeie demnă care tremura de frig. Avea doar două bluze pe ea. Adică hainele cu care ieșise în noaptea în care i-a ars casa. A povestit că se va muta în grajd, când se mai încălzește. Acum stă cu nepotul la una din fetele ei care o găzduiește doar cât e ger. De plâns a plâns doar când a trecut prin fața casei care a ars. Asta mi-a spus soția părintelui.

Acum e duminică seara. Și lucrurile sunt la fel de incerte. Drumul a fost iar închis pentru că a început să ningă. Pe ulițe zăpada e tot cât casa. Și lângă case, tot așa. Problema curentului electric nu s-a rezolvat. Oamenii au nevoie de lemne pentru foc și de lumânări, pentru că stau în beznă. Și de alimente.

Prin urmare propun să ne mobilizăm. Să-i ajutăm fiecare, cum putem pe oamenii care sunt blocați de nămeți. Am primit câteva mesaje de la cei care au încă în zonă rude sau părinți care se luptă cu troienele. Nu-mi pot scoate din cap imaginea bătrânilor în bordeiele lor, blocați de urgia albă. Fără mâncare sau fără apă.

CUM PUTEȚI AJUTA:

1. DONAȚII ÎN BANI

Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".

Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.

Titular cont: Tudor Marian

Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.

P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".

2. DONAȚII ÎN PRODUSE

Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.

Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.

Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).

Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.

Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com

3. PACHETE PRIN POȘTĂ

Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.

Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.

Adresa unde se pot trimite pachetele:

Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon:0720281634

Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor.

Nicoleta Țintea

Jeni, fetiţa care îşi cumpără caietele în rate. "Când n-ai ce să mănânci, pui capul jos şi te culci"

Un articol preluat integral din Jurnalul Național
Autor: Alina Turcitu

Jeni, Flori și Bogdan

"Şi cum, nu poţi să îi ceri doamnei învăţătoare să te împrumute cu un leu, să îţi cumperi şi tu o copertă de carte?”. Linişte. Micuţa Jeni nu zice nimic. Nici nu mai ştiu câte secunde a tăcut aşa, privindu-şi, pe rând, fiecare deget. Într-un târziu ridică ochii, cu obrajii în flăcări. Şopteşte moale: "Nu pot… mi-e ruşine”. Scoate din ghiozdan nişte manuale prăpădite – le soarbe cuvânt cu cuvânt pentru că de acum, din clasa a patra, se pregăteşte ca într-o zi să devină doctor.

Casa în care stă Jeni

Priveşte, însă, cărţile şi se întristează. Nici anul ăsta n-o să aibă bani de coperte, nici de caiete. Îşi trece palma peste manualele zdrenţuite, anume să le netezească. Are o mână mică, de păpuşă, cu o dungă neagră sub unghii, căci astăzi iar a lucrat în grădină, la tanti Ecaterina. Ieri i-a dus plosca, apoi i-a spălat-o bine cu apă curată, căci tanti Ecaterina e bătrână şi cam pretenţioasă. "Îi fac patul, îi mătur, îi duc găleata, dacă nu mai are apă, mă duc să-i aduc, dacă nu mai are pâine, mă duc să-i cumpăr, cam asta fac”, zice fetiţa. E învoială cinstită: Jeni o ajută la treburi prin casă şi bătrâna, în schimb, îi dă să mănânce. Alteori îi spune să doarmă la ea, să-i ţină de urât. Când tanti Ecaterina o pune la masă, Jeni nu se îndură să mănânce tot: jumate înfăşoară într-un şervet şi aduce acasă mamei şi celor doi fraţi. Mama e amnezică şi are mâna dreaptă paralizată de la un accident. Era femeie gospodină până la accidentul de maşină de anul trecut. Acum nu prea îşi mai aminteşte nimic, nu mai poate munci. Jeni o spală, Jeni o piaptănă, o îmbracă şi îi dă cu lingura să mănânce. "Câţi ani aveţi?”, o întrebăm. Se încruntă, încercând să-şi amintească. "Nu ştiu… să am 20?”, murmură. Are, de fapt, 29 de ani. De la accident n-a mai râs niciodată, n-a mai zâmbit. Sunt zile când ar mânca şi pietre: "Ştiu ce e aia răbdat: când n-ai ce să mănânci, pui capul jos şi te culci. Când am o pâine în casă o împart aşa, în trei, şi le-o dau copiilor”. De soţ nu-şi mai aminteşte nimic. Tatăl i-a părăsit pe toţi fără să spună un cuvânt. În primăvară a plecat în Spania şi n-a mai dat nici un semn de viaţă. "Dacă n-am bani să mă fac doctor, măcar să ajung şi eu o vânzătoare”. Astăzi suntem la şcoala din Glodeanu, Buzău. Jeni poartă sarafan, n-are bani de uniformă, n-a avut niciodată. E singura fetiţă din clasă fără uniformă. Nu a aruncat niciodată o radieră folosită pe jumătate, un creion rămas prea scurt, o foaie de caiet nefolosită. Întoarce foile scrise pe partea cealaltă şi le scrie mărunt, mărunt, să mai câştige ceva spaţiu. Reciclează tot; într-o vreme mama îi cumpăra în rate caietele de şcoală. "Caietul acesta l-am folosit şi anul trecut la şcoală şi îl mai folosesc şi acum, că are pagini nefolosite”, spune. La joacă a renunţat demult; la şcoală, însă, nu va renunţa niciodată. "Măcar liceul să pot să îl fac. Dacă n-am bani să mă fac doctor, măcar să ajung şi eu o vânzătoare”, ne zice şi o îneacă plânsul.

Jeni cu părintele Marian Tudor

Minute întregi a plâns în hohote, cu sughiţuri, în faţa noastră. Nu s-a uitat în jos, n-a dat să fugă – a plâns firesc, privindu-ne drept în ochi. "Mă gândesc cum am fost chinuite de tatăl nostru astă iarnă, eu şi sora mea… ne arunca în zăpadă, ne înjura, ne bătea în tot felul şi nu ne suporta, chiar dacă era tatăl nostru. În loc să ne ajute el, ne ajută alţii. De ce n-a putut el s-o facă? A avut bani să ne crească, dar n-a vrut”.Biblioteca unei fetiţe: o cutie de carton O vezi mică, fragilă, mohorâtă şi te întrebi de unde, oare, îi vine puterea să-şi facă planuri de viitor. "Simplu, cartea e puterea mea”, ne-a şoptit mai târziu, la ea acasă. Birou de scris n-a avut niciodată. De acolo, de pe marginea patului, a citit pe genunchi nenumărate cărţi împrumutate de la bibliotecă. Aşa a şi descoperit-o preotul din sat, Marian Tudor, citind cărţi la bibliotecă. "Într-o zi, doamna bibliotecară mi-a spus că tot timpul vine la ea o fetiţă căreia îi place foarte mult să citească şi care se descurcă greu fiindcă mama a avut un accident de maşină. Am mers imediat la ea şi aşa am descoperit-o pe Jeni”, ne povesteşte preotul. Acasă, fetiţa ne arată biblioteca ei: o cutie de carton unde stau îngrămădite vreo 10 cărţi. E avidă să citească şi şi-ar cumpăra multe cărţi dacă ar avea cu ce. Acolo, în cămara amărâtă cu velinţe ferfeniţă şi pământ ud pe jos, Jeni încă visează că într-o zi, când se va face mare, se va întâmpla o minune şi va avea bani să facă Medicina.

P.S. Mulțumim Alinei Turcitu, de la Jurnalul Național pentru că își dorește s-o salveze pe Jeni. Mulțumim pentru reportajul pe care l-a realizat pentru Observator și pentru materialul pe care l-a scris în Jurnalul Național. Mulțumiri lui Alfred Schupler, cel care a filmat-o pe Jeni și lui Leo Moga, care a montat reportajul difuzat la Antena 1.

Jeni la Observator

Impresii de la ultima vizită

"Am fost la Glodeanu sâmbătă, aşa cum v-am spus. I-am regăsit pe copii cu bucurie şi mai ales i-am găsit pe copii bucuroşi.

Pe câţiva i-am reîntâlnit în curtea bisericii, imediat după slujbă. Nicuşor ţinea o farfurie mare cu colivă în mână şi m-a servit să gust şi eu din ceea ce a pregătit mama lui. M-am bucurat că micuţii vin la biserică, la slujbă, mai ales într-o zi de sâmbătă, când noi, de exemplu, oamenii de oraş ajungem mai rar în casa Domnului sâmbăta.

La biserică am reîntâlnit-o şi pe doamna Jeni, doamna învăţătoare care e trup şi suflet pentru copii şi care i-a ajutat alături de alte doamne învăţătoare să pregătească felicitări pentru târgul de produse eco la care au fost în aprilie. Dânsa mi-a povestit despre toate schimbările miraculoase prin care au trecut copiii în ultimele săptămâni. Patru dintre copiii care au primit sprijinul părintelui Marian Tudor dar şi al dumneavoastră, cei care le-aţi trimis daruri sunt elevii doamnei Jeni. Mi-a povestit că întâmplările din ultimul timp şi-au pus amprenta pe starea de spirit a copiilor. În bine. Adică aceştia au mai multă poftă de viaţă, de joacă şi de carte. Aveam să văd toate astea mai târziu când am făcut un mic popas în casele lor.

Prima oprire a fost în casa Cristinei, acolo unde am revăzut-o pe Denisa, cu ochii ei mari şi senini, pe Nicuşor, pe Vlăduţ şi pe Adrian. Cristinica ne-a aranjat papucii pe care i-am lăsat la intrare iar la plecare mi-a şoptit ghiduşă: "purtaţi 37 la picior". Veseli şi plini de energie ca oricare copil de vârsta lor! Stângăcia aceea pe care am citit-o în privirile lor la prima noastră întâlnire s-a risipit. Atunci erau trişti şi parcă ruşinaţi de sărăcia în care i-am găsit şi chiar de faptul că le-am adus mâncare şi haine. Acum, copiii ne-au întâmpinat cu dezinvoltură.

Schimbările se văd şi în casa lui Cătălin şi a lui Mihai. Acasă era doar Cătălin, care s-a refugiat din nou în braţele mamei. Dar casa arăta altfel...Patul se poate numi acum pat, pereţii sunt daţi cu var, există un aragaz curat, carpete proaspăt spălate întinse pe pereţi, jucării aliniate şi perdele la ferestre. Am găsit şi câteva provizii de mâncare într-o ladă iar afară, pe sârme, rufele proaspăt spălate fluturau în bătaia vântului. Mama lui Cătălin nu mai era la fel de speriată ca prima dată. Dar oricum în ochii ei se citeşte încă teama că ar putea rămâne fără copii.

Cea mai puternică impresie mi-a lăsat-o de această dată, Jeni. Frumos îmbrăcată stătea împreună cu sora ei Florina şi Bogdan, frăţiorul ei, pe o băncuţă mică din faţa porţii. Cum am ajuns i-a spus părintelui pe nerăsuflate că nu a fost în zadar că i-a plătit participarea la un concurs de limbă franceză pentru că Jeni a obţinut la concurs calificativul de "excelent". Am intrat în casă iar Jeni s-a bucurat de cadoul pe care doamna Luiza Almangiu i l-a împachetat cu dragoste şi i l-a trimis de la Bucureşti. La sfârşitul lunii mai a fost ziua ei aşa că, fiecare lucru pe care l-a descoperit în cadoul pregătit special pentru ea a umplut-o de încântare. Jeni m-a impresionat pentru că a fost FOARTE VESELĂ. Şi ea şi Florina. La prima noastră întâlnire Jeni stătea gârbovită ca o băbuţă, ca şi cum ar purta pe umerii greutăţile unui întreg Univers. Acum era veselă ca un fluturaş, mai ales că a aflat că la sfârşitul lunii august va pleca în tabără la Tismana, prin bunăvoinţa unei doamne cu suflet mare, care va suporta costurile taberei, pentru cinci copii de la Glodeanu.

La Loredana acasă nu am putut să stăm prea mult pentru că a început o ploaie torenţială şi trebuia să ne grăbim pentru că exista riscul să nu mai putem să ieşim prea uşor cu maşina de pe străduţa plină de noroi. Lore m-a primit la fel de iubitoare ca de fiecare dată, între noi e o legătură de suflet pe care nu o pot exprima în prea multe cuvinte. Ea există încă din prima clipă în care ne-am cunoscut.

Am trecut şi pe la Maria, care a ieşit ciufulită din casă şi cu un zâmbet larg pe buze, fericită că primeşte musafiri neanunţaţi. Aceeaşi fericire am citit-o şi pe chipul lui Marinuş, care se numără şi el printre cei care vor pleca în tabără. Marinuş a semnat pe hârtia care trebuia completată pentru plecarea în tabără ca un doctor, adică a făcut o coadă şmecherească la finalul semnăturii. Acest copil este deosebit. Nu numai pentru că va termina şcoala cu "foarte bine" ci mai ales pentru faptul că are deja maturitatea şi responsabilitatea unui adult. Îşi îngrijeşte fraţii mai mici, aşa cum numai o mamă poate să o facă.

Aşa a fost la Glodeanu, sâmbătă. Am plecat de acolo mult mai fericită decât am fost la prima vizită când am citit în privirile copiilor o tristeţe imensă. Am plecat de la Glodeanu cu gândul că lucrurile merg spre bine, că s-au făcut paşi mici spre o viaţă mai bună, că aceşti copii au ŞANSĂ, au o mare şansă. Ceea ce se întâmplă cu ei e pentru mine cea mai mare bucurie de anul acesta. Pentru că ei sunt o dovada vie că se poate. Se pot face multe dacă fiecare dintre noi am mişca măcar o sprânceană a sufletului nostru pentru a face o faptă bună. Pentru a da o mână de ajutor. Puţin de la fiecare poate să însemne mult, pentru cineva care nu a avut nimic, niciodată. Am plecat de la Glodeanu mulţumindu-i în gând Sfintei Filofteia care a avut grijă de aceste suflete şi le-a ascultat rugăciunile, mai ales că biserica din sat poartă hramul acestei sfinte. Sunt sigură că aceşti copii au primit şi vor primi în continuare ajutor de la Sfântul Nicolae, de la Maica Domnului şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu să-i răsplătească pe toţi cei care au ajutat şi vor ajuta în continuare aceşti copii!"

Nicoleta Ţintea

Copiii din Glodeanu, la "În premieră", partea a II-a

Copiii din Glodeanu, la "În premieră", partea a doua

Aşa cum ştiţi, copiii din Glodeanu au venit de curând într-o mică excursie la Bucureşti. În ultimele săptămâni au avut parte şi de alte surprize. Despre oameni cu suflet mare, veştile bune şi bucuriile copiilor din Glodeanu aflaţi duminică, la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3.

2% din impozit pentru Parohia Glodeanu Cîrlig

Pentru cei care vor să redirecţioneze 2% din impozitul pe venit Parohiei Glodeanu Cîrlig am salvat mai jos declaraţia 230, completată cu datele parohiei. Declaraţia trebuie depusă la Administraţia Financiară de care aparţineţi până pe 15 mai. Vă mulţumim.

Copiii din Glodeanu, la Observator

Puteți afla mai multe despre copiii din Glodeanu, duminică, la ora 21.00, la emisiunea ”În premieră”, pe Antena3. Puteți să ajutați acești copiii donând în contul deschis special pentru ei.

CONTUL: RO35CECEBZ0130RON0786067, DESCHIS LA CEC, SUCURSALA BUZĂU, COD SWIFT CECEROBU, TITULAR CONT: PAROHIA GLODEANU CÎRLIG.

Banii vor fi folosiți pentru ridicarea unei cantine sociale, în curtea bisericii din Glodeanu.

Copiii din Glodeanu apar la televizor

Sursa foto: www.fotokolor.blogspot.com

Duminică, în prima zi de Paște, la ora 21.00, la emisiunea "În premieră", pe Antena 3 puteți să-i vedeți pe copiii din Glodeanu. Așa cum trăiesc ei. Fără niciun pic de cosmetizare. Materialul a fost realizat de prietena mea, Alina Prodan, un om minunat. Îi mulțumesc mult pentru tot.

Nicoleta Țintea

Un fel de bilanţ (I)

Încep prin a vă spune MULŢUMESC. Un mulţumesc mare, din inimă. Mulţumesc pentru că nu aţi rămas indiferenţi. Mulţumesc pentru că aţi scris. Mulţumesc pentru că aţi donat bani. Mulţumesc pentru că aţi distribuit pe facebook. Mulţumesc pentru că aţi trimis mailuri, aţi vorbit cu prietenii şi colegii de serviciu şi mulţumesc pentru că aţi dat telefoane. Mulţumesc pentru că aţi cumpărat alimente. Mulţumesc pentru că aţi donat hăinuţe, mobilier şi alte lucruri care sunt de folos în orice casă. Mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi. Alături de copiii din Glodeanu. Prin generozitatea voastră, a tuturor celor care nu aţi rămas nepăsători după ce aţi aflat că în comuna Glodeanu Siliştea 32 de copii suferă de foame sâmbătă, pe 16 aprilie cu ajutorul prietenilor şi unor oameni cu inimă mare le-am dus acestor copii următoarele:

MOBILĂ:

1 pat, 1 pat simplu cu saltea Relaxa, 1 canapea extensibilă cu patru picioare fără ladă, 1 canapea extensibilă Delia, cu ladă, 2 fotolii Delia cu roţi, 1 covor Cisnădie.

ELECTROCASNICE:

2 frigidere Arctic, 1 aragaz Gina, 1 maşină de spălat Albalux.

HAINE:

33 saci haine (24 cu haine adulţi, 9 cu haine copii), 9 cutii cu haine diverse, 1 pungă mare cu haine noi (salopete, tricouri), 1 geamantan cu haine diverse, 2 saci cu perne, plapumă, pături etc.

JUCĂRII, CĂRŢI:

14 cutii (3 cutii mari cu jocuri noi, 1 cutie birotică papetărie, 2 cutii mari cu jucării noi KFC, 8 cutii jucării diverse), 7 pungi (1 pungă cu mingi, 1 pungă mare cu cărţi, 1 plasă cu maşinuţe, 1 pungă mare cu jucării de pluş, 2 plase mari cu puzzle şi diverse jocuri educative, 1 pungă jucării diverse), 2 biciclete pentru copii.

ÎNCĂLŢĂMINTE: 1 sac, 2 cutii, 6 sacoşe mari. 1 geantă.

GENŢI: 1 sac, 1 cutie, 1 cutie cu şepci adulţi.

DIVERSE: 1 pungă cu veselă (farfurii, pahare, tacâmuri etc), 4 pungi mari cu pampers, 1 cărucior bebe;

BANI DIN DONAŢII:

1.716 RON am strâns pentru copiii din Glodeanu (din această sumă am folosit 766 RON la cumpărături pentru a completa pungile cu mâncare 609 RON – 19 şacose rafie, 10 cozonaci, 9-10 kg banane, 5 pui, 10 salam bănăţean, 16 ouă kinder, 10 pachete crenvurşti, 5 cutii brânză topită, 5 cutii de margarină rama + 157 RON – 10 saci rafie, 33 pungi cadouri, 10 pungi tip mega image);

950 RON (restul din 1.716 RON) i-am dat părintelui Marian Tudor pentru a-i vira în contul deschis pentru copii, pentru ridicarea unei cantine sociale;

4.000 RON – urmează să intre în cont prin spronsorizarea Kaufland România;

2.650 RON – au fost donaţi în cont de diverse persoane;

1.900 RON – au primit copiii la târgul de produse eco, din donaţii şi vânzarea de felicitări şi icoane pe sticlă.

TOTAL GENERAL 5.500 RON + 4.000 RON (Kaufland)= 9.500 RON

Observaţie: Banii vor fi folosiţi la ridicarea unui centru social pentru copii, în care va funcţiona o cantină, special pentru ei. Cheltuirea banilor va fi însoţită de facturi care vor fi afişate pe blogul copiilor şi pe pagina lor de facebook. Cantina va fi ridicată pe terenul parohiei din Glodeanu, chiar în curtea bisericii.

FAMILII:

În comuna Glodeanu sunt 10 familii care se află într-o situaţie delicată. Fiecare familie a primit câte patru pungi mari tip supermarket pline cu alimente, în care s-au aflat cu aproximaţie următoarele produse:

Punga nr. 1 (produse: ulei, zahăr, făină, mălai, orez, paste, spaghete, biscuiţi, fursecuri, lapte condensat, fasole, conserve pateu, conserve peşte, pastă tomate, mazăre conservă, budincă, muştar, delicat la cutie, conserve carne);

Punga nr. 2 (produse: ulei, zahăr, făină, mălai, mazăre boabe, conserve pateu, conserve hering, zacuscă, margarină, dulceaţă, conserve ton, conserve ciuperci);

Punga nr. 3 (produse: 1 pâine, 2 cozonaci, 1 pui, 2 sortimente salam uscat, 1 margarină, 1- 2 cutii brânză topită, 1 pachet unt, 1 pachet crenvurşti, 1 bară şuncă pui, dulciuri – napolitane cu ciocolată, 1 cutie bomboane cu ciocolată, 4 pachete biscuiţi, 1 pungă jeleuri, prăjituri măgura etc);

Punga nr. 4 (produse: 1 kg portocale, cca 1 kg banane, 1 sac cartofi la familiile cu mulţi copii + produse de igienă: pastă de dinţi, 2, 3 sticle de şampon, periuţe de dinţi, şerveţele umede pentru copii, dero).

Precizare: Familiile mai numeroase au avut mai multe produse într-o pungă.

COPII:

Fiecare copil a primit o pungă mare de cadouri în care am pus 2, 3 jucării de pluş, 1 jucărie nouă tip KFC, turtă dulce, bentiţe şi păpuşi pentru fetiţe, cărţi la copiii mai mari, diverse sortimente de ciocolată, ouă kinder, napolitane, jeleuri, bomboane, biscuiţi etc).

Fiecare copil care merge la şcoală a primit un ghiozdan nou cu caiete, pixuri, creioane, cărţi etc.

La pungile pentru bebeluşi am pus pampers, lapte praf, suzete, jucării bebe, sticle lapte.

SPONSORIZARE PENNY:

Pe lângă cele enumerate mai sus, la Glodeanu au ajuns şi 53 de pungi cu alimente, fulgi, produse de igienă şi 63 de pungi de dero care au fost donate de Rewe România (adică de lanţul de magazine Penny Market).

ÎN LOC DE CONCLUZII:

Nu cred că pot să explic în cuvinte cât de mult am apreciat gesturile voastre. Cât de mult m-aţi impresionat în această perioadă cu compasiunea şi generozitatea de care aţi dat dovadă. Câţi oameni extraordinari am cunoscut. Şi cât de mult contează că am adus puţină lumină în sufletele acestor copii. Aş vrea să cred că veţi rămâne şi pe viitor în această mare familie care s-a format acum. O familie a prietenilor copiilor din Glodeanu. Pentru că ei au nevoie de noi. Nu vreau să ne oprim aici. La Glodeanu este nevoie de o soluţie pe termen lung pentru a-i ajuta cu adevărat. Cu ajutorul lui Dumnezeu realizarea unei cantine sociale îi va ajuta pe copii să scape de foame. Îi va implica pe adulţii din comunitate într-o activitate socială. Şi mai important decât orice, le va da o şansă în plus, copiilor.

Mai jos îi voi enumera pe toţi cei care au dăruit ceva pentru copiii din Glodeanu. Au dăruit timp, suflet, bani, alimente, haine, cărţi, caiete, mobilă, electrocasnice. Au scris. S-au rugat. Au vorbit despre ei. Lor li se adaugă cei 209 de susţinători de pe facebook.

Aşadar MULŢUMESC:

Maria Coman, Sorin Dinco (Observatorul buzoian), Ciprian Sterian (Observatorul buzoian), Mihaela Măzărache şi Kaufland România, Cristina Mihordea şi Rewe România (Penny Market) Olga Cridland şi Asociaţia Pavel, Andrei Dumitrică şi Fundaţia Grigorie Palama, Alina Prodan, Mihaela Radu, Dana Popa, Iuliana şi Diana Cristescu, Cristina, Petrişor şi Andrei Iancu, Oana Despa, Cristina şi Adi Popa, Ramona şi Gabriel Copil, Adriana Pava, Mădălina Zlătan, Simona Irimie, Natalia Ene, familia Simoiu, familia Caragata, Roxana Roşu, Oana Duşmănescu, Corina şi Horatio Beceriu, Cristina Alexandra Păunoiu, Viorica Ungureanu, Jeni Ivănescu, Andrei Petrescu, Florin Petrescu, Corina Lazarov, Andrei George Clinciu, Simona şi Eugen Schwab, Florina Stoian, Ani Creţu, Laurenţiu Pinter, Veronica Dascălu, Anişoara Ivanov, Andra Petrescu (Amalt Decor), Alina Pene şi Cătălin Dobre, Doina Moraru, Mirela Ghinea, Adela şi Ionuţ Stan, Corina şi Răzvan Parolea, Cristina Salca, Cristina Iordache, Monica Popescu, familia Nicolae (Simona şi soţul), Cristina Vlăsceanu, Codrina Butnaru, Liliana Şerbănescu, Ramona Curta şi soţul, Cristina Marin Oprescu, Ana Răduţ şi soţul, Viorica Hossu, Cristina Palade, doamna Sanda de la târg, Elena Tudor (Europa FM), Radio România Actualităţi (Antena Satelor), Eugen Andrei, Dianca Broscăreanu, Vanina Ecaterinescu, Bianca Ioan, Claudia Oprina, Liana şi Cezar Şerban, Monica Popa, Luiza Almangiu, Silvia Jalbă, Elena Dumitrescu, Diana Vancica, Alina Diguţă, Maria Dogaru, Raluca Crăciun, Lucia Laurenţia, Părintele Şerban Marian, Mihaela Topliceanu, Sonia Simionov, Oana Danciu, Adriana Dumitru, Andreea şi Adrian Ioniţă, Dana Grecu, Theodora Massini, Flori Dobre, Robert Trică, Andra Mămularu şi Adrian Negoiţă, Robert Dicu, Domniţa Tălăpănescu, Ioana Mortun, Alice Iacobescu, Marius Huc, Anca Rusu, Oana Frigescu, Biana Guruiţă, Gheorghe Ene, Marius Rădoi, Titus Dobre, Cristina Dragoş, Gabriele Utignani şi Asociaţia Bubulina, Elena Nan, Anda Mihalaş, Adriana Becheanu, Alexandru Antohi, Irina Munteanu, Iulian Ivăncuţ, Georgiana Boca, George Bodocan, familia Aldea, Ella Marin Maria, Liviu Dochiţa, Bogdan Popa, Carmen Avram, elevii Școlii de Arte și Meserii Buzău, Cănilă Adriana, Mălina Isabela Petrovici, Eugen Chesaru, Daniel Tamaș, Lavinia Dolea, Crucea Roșie
http://www.georgiasmirror.blogspot.com/,
http://razedesperanta.wordpress.com/, http://forum.desprecopii.com/forum/

Nu în ultimul rând vreau să-i mulţumesc soţului meu, Alex Moraru, care m-a sprijinit în toată această perioadă.

Observaţii:

1. Voi completa lista pe parcurs, imediat ce voi primi numele tuturor celor care au făcut donaţii;
2. Le mulţumesc tuturor celor care au venit la târgul de produse eco cu alimente, jucării şi hăinuţe. Îmi cer scuze că nu le-am reţinut la toţi numele, dar vreau să-i asigur că mă înclin în faţa lor;
3. Le mulţumesc celor care au trimis în nume personal, colete părintelui Marian Tudor după ce au citit povestea copiilor pe http://forum.desprecopii.com/forum/, pe blogul lor sau pe facebook;
4. Vă rog frumos dacă observaţi că nu am trecut pe cineva pe listă să mă iertaţi şi să-mi trimiteţi un mail pe nicoletaţintea@gmail.com, pentru a putea completa lista.

Nicoleta Ţintea

Pe ultima sută

Jeny spunând povești unei domnișoare, la târgul de produse eco

Mai este puțin, puțin până ajung darurile de la voi la copiii din Glodeanu. Sâmbătă dimineața ne încolonăm spre Glodeanu. Nici nu știu cum să explic nerăbdarea. A fost un pic de agitație în ultimele zile, dar de câte ori mă uit la fotografiile copiilor și le văd ochii triști îmi dau seama cât de mult merită strădania. Am trăit așa de multe bucurii în ultimele săptămâni, am întâlnit atâția oameni minunați numai datorită lor. Despre toate astea vă voi povesti poate cu altă ocazie.

Acum îmi concentrez energia pentru întâlnirea cu ei și încerc să iau în calcul toate detaliile...:)

Nicoleta Țintea

Veşti bune

Părintele Marian Tudor şi copiii, la târgul de produse eco din Bucureşti

Elena Dumitrescu vrea să ajute copiii din Glodeanu. A scris despre ei aici. Strânge alimente pentru copii, pe care le va duce la Glodeanu, în a doua săptămână după Paşte. Dacă doriţi să le trimiteţi ceva copiilor puteţi să-i scrieţi Elenei pe adresa: stefania.dumitrescu@ymail.com

Mulţumim mult, Elena!