O scrisoare deschisă


foto: Antonio Dumitrescu

O scrisoare deschisă a părintelui Marian Tudor din Glodeanu, aprilie 2012

"Dragii mei,

Fie ca Învierea Iubitului nostru Domn Iisus Hristos să vă aducă pace și liniște în suflete și să aprindă flacăra credinței în fiecare dintre noi!

Cu câteva zile înainte de răstignire, Domnul Iisus le-a vorbit apostolilor și celor care L-au întrebat care sunt cele mai mari porunci spunându-le că cea mai mare dintre ele este să-L iubim pe Dumnezeu și cea de-a doua, să iubim pe aproapele ca pe noi înșine.

Cred că la aceste două porunci se poate rezuma întreaga noastră învățătură ortodoxă. Să ne imaginăm cum ar fi lumea în care trăim dacă am reuși, cu toții, să iubim pe cei din jurul nostru ca pe noi înșine. Cu certitudine o astfel de lume ar întruchipa Raiul.

Din păcate vedem că oamenii au devenit tot mai indiferenți față de grijile și necazurile celor din jur și odată cu aceasta tot mai multe pedepse se abat asupra omenirii!

Vă scriu aceste rânduri pentru a vă face cuvenitele urări de Sfânta Înviere dar și pentru a vă mulțumi că sunteți atât de buni. Ca prin credința dumneavoastră, prin dragostea față de aproapele, faceți ca Dumnezeu să nu se mânie pe noi și să ne mai dea o șansă!

Vă mulțumesc pentru că mi-ați întărit credința că suntem un popor de oameni blânzi, credincioși și milostivi. Am trăit în acești doi ani de zile, de când sunt preot în această parohie, clipe de fericire deosebite.

Am reușit cu ajutorul dumneavoastră să facem atâtea lucruri minunate, cât nu credeam că este posibil să faci în două vieți.

A trecut un an de la strigătul meu de ajutor pentru copiii din parohia pe care o păstoresc și rugămintea mea a fost auzită în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, dar cel mai departe a ajuns la cer, la Dumnezeu... Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi...

S-au întâmplat miracole în parohia noastră. M-am minunat și mă minunez în fiecare zi, nu găsesc cuvinte să exprim bucuria pe care am simțit-o și o simt de fiecare dată când un copil îmi zâmbește cu sufletul. Și nu orice copil, ci unul care până acum puțin timp, nu știa să râdă, nu știa să primeasca nimic pentru că nimeni nu-i oferise nimic.

Vă mulțumesc din tot sufletul pentru că m-ați ajutat să trăiesc aceste clipe! Vă mulțumesc în numele tuturor copiilor care s-au bucurat de ajutorul dumneavoastră și au avut motiv să zâmbească! Vă mulțumesc pentru că împreună am reușit să schimbăm viața lor în mai bine!

Spuneam că la noi s-au întâmplat miracole, da, chiar s-au întâmplat și o să vă spun la ce fel de miracole mă refer!

Când am ajuns în parohia aceasta am fost foarte necăjit. Prima impresie, atunci când am vazut cât de săraci sunt oamenii, judecând după aspectul caselor, a curților și mai ales a casei parohiale care stătea parcă să se darame, a fost că ar fi bine să mai aștept sau să cer altă parohie. Am intrat apoi în Biserică și mi-a plăcut foarte mult, am simțit ceva plăcut. Am aflat apoi că hramul Bisericii este Sfânta Muceniță Filofteia. Asta m-a determinat să-mi schimb acea impresie neplacută! Am zis că nu e întâmplător ceea ce mi se întâmplă și că Dumnezeu are un anumit plan cu mine.

Îmi aduc aminte că, la moartea mamei mele, copil fiind, am făcut o mulțime de promisiuni Lui Dumnezeu, numai să o lase pe mama în viață! Am crezut atunci că Dumnezeu nu m-a auzit. Eram chiar furios. Nu înțelegeam de ce Dumnezeu vrea să mă pedepsească pe mine și pe ceilalți trei frați mai mici! Nu înțelegeam că planurile Lui Dumnezeu sunt imposibil de înțeles de noi oamenii. Că suntem prea mici să-l înțelegem pe Dumnezeu! Acum știu că Dumnezeu este iubire pentru că, chiar dacă mama a plecat la cer, Dumnezeu a trimis oameni cu suflete deosebite care ne-au ajutat! Fără ajutorul lor nu aș fi putut fi astăzi aici. Astfel, cred că ajutorul pe care l-am primit trebuie răsplătit.

Dumnezeu m-a adus aici ca să am posibilitatea să întorc ajutorul primit și tot Dumnezeu mi-a trimis ajutoare de nădejde, ca sporul să fie mai mare. Și mare a fost sporul pentru că multe lucruri s-au întamplat aici cu ajutorul dumneavoastră.

Printre acestea se numără faptul că Mihai și Cătălin, cei doi copii salbatici care mâncau mălai cu apă rece, au primit mâncare aproape în fiecare săptămână, de un an de zile, au geamuri pentru ferestre, au un wc nou și cel mai important este că ei merg la grădiniță.

Jeni, fetița care învață bine, a avut căldură în casă toată iarna, pentru că am avut cu ce să cumpărăm lemne, a primit mâncare săptămânal dar și rechizite, cărți, butelie pentru aragaz, medicamente, a mers în excursie etc!

De fapt, toți cei 53 de copii care au nevoie de ajutor au avut parte de multe bucurii pentru că orice problemă au avut, am reușit să o rezolv cu ajutorul dumneavoastră!

Am reușit să forăm o fântână la 60 metri adâncime în curtea bisericii și acum toți oamenii din parohie vin și iau apă de aici. Am construit o căsuță pentru o familie cu 5 copii care locuiau într-o cămăruță de 12 metri pătrați. Suntem pe ultima sută de metri în ceea ce privește finalizarea centrului social, acolo unde aș vrea ca toți copilașii să primească o masă caldă pe zi și să învețe. Am amenajat un spațiu de joacă pentru ei. Avem în construcție o magazie pentru alimente și o altă căsuță din baloți de paie.

Am reușit să evităm abandonul școlar pentru Cosmin, un băiat aflat în clasa a IX a, plătindu-i lunar masa și căminul la liceu. Cinci din cele cinsprezece familii mai nevoiașe primesc pâine in fiecare zi.

Adrian, un copil cu strabism a primit ochelari de vedere și avem intenția să-l ducem la operație. Doamna Nadia, o femeie care a rămas fără un picior de la genunchi în jos a primit o proteză în valoare de 7000 RON. În fiecare duminică, toți copiii au primit dulciuri și alimente la Biserică!
Tot cu sprijinul dumneavoastră am reușit să trimitem copiii în excursie, în tabara etc.

Sunt multe alte lucruri frumoase care s-au întâmplat aici și pe care dacă le-aș scrie ar trebui să vă țin prea mult în fața monitorului.

Pentru toate acestea vă rămân recunoscător și nu pot face altceva decât să mă rog pentru dumneavoastră, pentru ca Dumnezeu să vă răsplătească grija față de aproapele, dragostea față de cei aflati în nevoință și bunătatea sufletului!

Vă mulțumesc încă odată și vă doresc tot binele din lume, împliniri sufletești și fie ca Lumina Învierii să vă lumineze viața chiar și dincolo de moarte!

Cu dragoste și multă recunoștință, preot Tudor Marian și copiii din Glodeanu!"

5 comentarii:

  1. foarte impresionant si frumos ceea ce faceti si suntem convinsi ca sunteti intradevar lucrul mainilor lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am ajuns sa citesc despre acesti copii si despre dvs. un adevarat preot printr-o coincidenta dar Einstein spunea "Coincidentele sint felul lui Dumnezeu de a face lucrurile anonime".

      intr-o Romanie anormala citind astel de lucruri nu poate decit sa mangaie sufletul si sa te faca sa iti revizuiesti felul de a privi lumea inconjuratoare.

      sanatate multa

      Ștergere
  2. Draga domnule Preot, ca multi altii am ajuns pe pagina dvs fara sa o caut. Eu locuiesc in SUA, am doi copii care cresc bine si, fara sa fim bogati, avem destula dragoste si spatiu ca sa ne putem creste familia. Din pacate legile Romaniei nu ne permit sa adoptam, desi sintem cetateni Romani. In SUA exista insa termenul de "fostering". Asta inseamna ca familiile care vor, pot sa aiba grija in casa lor de copii orfani, pina cind copiii devin majori sau exista familii care sa-i adopteze. Mentiunea dvs despre "copiii salbatici" Mihai si Catalin m'a atins direct in suflet. Daca puteti considera sa ni-i incredintati in crestere, va rog scrieti-ne la byb.interiors@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  3. Parinte eu sunt unul din acei multi care cunosc situatia acestor copii, si sunt ipresionat si mandru ca un Preot tanar nu sa speriat,de dezastrul uman si social pe care la-ti gasit in acest sat. Aveti dreptate cand spuneti ca acesti copii nu stiau nici sa primeasca nici sa se bucure ,cind am fost prima data in martie 2012 ,am vazut pentru prima data in viata mea intrun sato biserica plina ,in care jumatate erau tineri si copii.Am curajul sa spun caci Dumnezeu v-a trimis acolo.

    RăspundețiȘtergere